Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina

– carte de vizită –

Ia ființă, la Cernăuți, în 1862, sub denumirea de „Reuniunea Română de Lectură din Cernăuți”, la inițiativa unui comitet format din I. Gh. Sbiera, Orest Renei, Ioan Popescul, baron Nicolae Vasilco și Leon Ciupercovici. La început, se dorește a fi o asociație care pune la îndemână românilor cărți, reviste, ziare, într-o sală de lectură; se organizează și o bibliotecă.

 

În discursul de inaugurare din 1 mai 1862, Al. Hurmuzachi arată că rostul Societății este cultural, dar, mai, ales național românesc. Primul comitet era format din: Mihai Zotta – președinte, Al. Hurmuzachi – vicepreședinte, I. Gh. Sbiera – secretar, Ion Calinciuc, Aron Pumnul, Al. Costin, Leon Ciupercovici – membri, iar Orest Renei, Leon Popescul și baron N. Vasilco – membrii supleanți. Factorul organizator important a fost I. Gh. Sbiera, care a fost secretar, cu intermitențe, până în 1896.
S-a constituit cu 185 de membri dintre care: 71 de preoți, 62 de boieri, 52 de funcționari. Cărțile și revistele necesare activității Societății, în cea mai mare parte, se aduceau din România, dar erau foarte strict controlate de autoritățile austriece. Pentru a scăpa de acest control, a fost angajat un om de încredere la Mihăileni, care trecea publicațiile pe sub nasul autorităților imperiale!
Limba „oficială” a Reuniunii, folosită atât între membrii ei cât și în corespondența cu autoritățile statului a fost întotdeauna numai cea română, folosită de timpuriu cu grafie latină.
Al. Hurmuzachi și-a dat seama că trebuie să se modifice statutul, că vremurile impun cerințe noi românilor. Propune, la 25 mai 1863, ca Societatea să se numească „Societatea Bucovineană pentru Literatura și Cultura Poporului Român”, dar s-a aprobat de către autoritățile habsburgice numele de „Societatea pentru Literatura și Cultura Română în Bucovina”. Noul statut și noua denumire intră în vigoare la 1 ianuarie 1865. Tot atunci se alege ca vicepreședinte, apoi ca președinte, Gh. Hurmuzachi, care va conduce strălucit Societatea până în 1882.
Activitatea societății se îmbogățește și se diversifică, polarizează în jurul ei viața culturală, socială, națională a românilor din Bucovina, în strânsă legătură cu România și cu Transilvania. Se desfășoară o activitate imensă pentru dezvoltarea învățământului românesc.
Bărbați iluștri din toată aria românească devin membrii ei de onoare și colaborează cu ea: Andrei Șaguna, Gh. Barițiu, A. Tr. Laurian, Vicențiu Babeș, Andrei Mocioni, B. Bolintineanu, C. Hurmuzachi etc. Între 1865-1869, Societa-tea publică revista ”Foaea Societății pentru Literatura și Cultura Română în Bucovina”. Revista descoperă doi poeți – D. Petrino și V. Bumbac. În primul număr apare „Dulce Bucovină / Veselă grădină”… de V. Alecsandri (care nu era de acord cu ortografia revistei!).
În Adunarea generală din 23 ianuarie 1867, Al. Hurmuzachi cere ca Societatea să se preocupe de predarea în școli a istoriei românilor. Se propune înființarea unei catedre de istorie națională la liceul de stat din Cernăuți. Alecu Hurmuzachi revine asupra acestei probleme în 17 februarie 1868. Cu această ocazie se afirmă că poporul român trebuie să-și cunoască istoria și să se opună germanizării prin școală. Guvernul tergiversează ținerea în școli publice a cursului de istoria românilor. În Adunarea generală din 20 iulie 1868, Gh. Hurmuzachi zice: „Să cucerim prin luptă ceea ce ni se cuvine prin lege”. Tot acum se stabilește ca numele societății să fie Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, denumire care este valabilă și astăzi.
Se pune accent pe învățământul poporal românesc: se acordă burse, manuale școlare, inclusiv pentru cursuri de comerț, industrie și meserii. Societatea inaugurează un curs particular de istoria românilor. Se iscă un conflict între autoritățile locale și Societate, care este obligată să prezinte un raport de activitate către autorități.
Din banii Fondului Religionar Greco-Oriental al Bucovinei se înființează două școli secundare – în Suceava și Cernăuți –, dar, sub pretext că nu-s nici profesori români și nici manuale în limba română, aceste școli devin germane!
Începând cu 1874, Societatea publică, în fiecare an, un calendar. Se redactează manuale școlare în limba română, inclusiv pentru școlile din Transilvania. Se editează broșuri de lectură pentru elevi inaugurându-se colecțiile „Biblioteca pentru tinerimea română” și „Biblioteca pentru tinerimea română adultă”.
Societatea a boicotat sărbătorirea centenarului răpirii Bucovinei (1875) și inaugurarea Universității germane de la Cernăuți. Se ceruse o universitate românească, ce nu s-a aprobat.
Imediat după înființarea sa, Societatea a fost preocupată să aibă un sediu corespunzător. După mai multe locații, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, Societatea reușește să-și amenajeze un sediu corespunzător, situat în centru Cernăuților și numit „Palatul Național”, în care se vor adăposti toate societățile culturale ale comunității românești din Bucovina. În acest sediu vor avea loc evenimentele din octombrie-noiembrie 1918, care au condus la unirea Bucovinei cu România. În sediile Societății, pe timp de iarnă, se țin conferințe publice, cu un deosebit succes, între anii 1883-1891!
În 1888 Societatea ridică în Cimitirul central din Cernăuți un impunător monument funerar la mormântul lui Aron Pumnul, unul dintre cei mai importanți întemeietori ai ei, iar în anul 1897 achiziționează o tipografie care devine „Tipografia Mitropolit Silvestru Morariu”, care va depune o importantă activitate pe tărâm național. Începând cu anul școlar 1896-1897, Societatea deschide la Cernăuți Internatul de Băieți Români, cu o capacitate de 250 de locuri, care va funcționa neîntrerupt până la cel de-al Doilea Război Mondial.
În timp, au loc alegeri și se aleg noi comitete de condu-cere. În 1900 va fi ales președinte Dionisie Bejan, care va conduce Societatea până în 1920 și care va juca un rol principal în evenimentele care au premers Unirea. În 1909 sunt aleși în comitet, ca vicepreședinți, Iancu Flondor și Sextil Pușcariu, iar ca secretar George Tofan. Acest comitet își îndreaptă atenția asupra satelor bucovinene ucrainizate și acțiunile lui în această chestiune au dat rezultate remarcabile. Societatea întemeiază școli particulare românești în comunele: Breaza, Călinești (Cuparencu și Enachi), Carapciu pe Ceremuș, Comarești, Costești, Cotul Bainschi, Geminea, Hliboca, Măriței, Mihalcea, Panca, Șerbăuți, cu 25 de clase, 1400 de elevi și 25 de învățători.
Tot cu fonduri proprii, Societatea înființează o școală normală (liceu pedagogic), organizează turnee de teatru (P. Liciu, C. Belcot), șezători literare ale unor scriitori din România, zborul demonstrativ al lui Aurel Vlaicu de la Cernăuți (1912) etc.
După Unire, societatea își continuă rodnica sa activitate. În special în perioada 1929-1940, când în fruntea ei se afla profesorul universitar Grigore Nandriș, concentrându-și activitatea asupra satelor, înregistrează rezultate notabile. Atunci se realizează și construcția Palatului Cultural din Piața Vasile Alecsandri din Cernăuți, azi sediu al Casei Ofițerilor din Cernăuți.
Și după instaurarea comunismului, Societatea și-a desfășurat, un timp, activitatea în exil. În numele Societății s-au depus memorii în favoarea Bucovinei și Basarabiei la Conferința de pace de la Paris. În 1962, la New York, Societatea și-a sărbătorit centenarul existenței sale, ocazie cu care s-a tipărit și o carte.
SCLRB, azi
Un grup de 30 de intelectuali o reactivează la 27 martie 1990. Își are sediul în Rădăuți, Piața Unirii nr. 67, camerele 35-39. Statutul este cel vechi, adaptat vremurilor de astăzi. Are circa 1000 de membri, printre care academicieni, profesori universitari, medici, juriști etc. din toate colțurile țării. A înființat filiale în orașe mari ale țării: București, Iași, Brașov, Cluj, Târgu Mureș, Bacău, Suceava, Botoșani și în multe localități din județul Suceava. Activitatea ei este cunoscută în țară și peste hotare.
La inițiativa ei s-a înființat Institutul „Bucovina” al Academiei Române, cu sediul în Rădăuți. În fiecare vară, societatea organizează cursurile Universității Populare „Ion Nistor”, din care au avut loc douăzeci de ediții. Societatea are o editură în care s-au tipărit cărți de Ion Nistor, Vasile Țigănescu, Mihai Teliman și diverși autori bucovineni contemporani. Revista de cultură „Septentrion” este organul de presă al Societății.
La sediul său din Rădăuți, Societatea și-a amenajat o sală de festivități, o bibliotecă cu peste 5000 de volume, un depozit de carte și birouri de lucru. Tot acolo s-a amenajat fondul documentar bucovinean „Ștefan Bucevschi”, care conține un corp de publicații, documente și manuscrise, deosebit de valoros.
Societatea afirmă cu argumente istorice, culturale, sociale, etnografice, caracterul românesc al întregii Țări de Sus. Hotarele de nord-est ale românității sunt pe Ceremuș, Colacin, Serafineț, Nistru, cum le-a fixat Ștefan cel Mare, cum sunt consemnate în tratate internaționale și în „Descrierea Moldovei” de Dimitrie Cantemir, sfințite cu sânge, lacrimi și sudoare de strămoși. (Colegiul director al SCLRB)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: