Din vorbă-n vorbă

A compara/a compărea

 

Între a compara și a compărea nu pot fi găsite apropieri în ceea ce privește înțelesurile. Fac parte din sfere semantice diferite; primul are întrebuințări variate și o frecvență considerabilă în vorbire, cel de-al doilea este specializat pentru limbajul juridic și, în consecință, e mai rar întâlnit. În ciuda acestor deosebiri, ele devin uneori sursa unor confuzii (așa cum se întâmplă și cu alte paronime), încurcăturile producându-se la anumite poziții ale paradigmelor verbale.
De fapt, o „contribuție” însemnată în producerea erorii o are, în acest caz, însăși tendința unor vorbitori de a folosi la conjunctiv prezent forme influențate de prezentul indicativ (prin desinențele specifice; vezi să aibe în loc de să aibă) ori chiar (se pare în special de către o anumită etnie, după cum încearcă să sugereze seriale recente de televiziune) formele respective („să mănâncă în loc de să mănânce).
Iată însă, în câteva citate, situații de înlocuire a variantei corecte de conjunctiv prezent de la a compărea cu cea de la a compara: „urmează să compare în fața justiției sub acuzarea de violență” („Adevărul”, 3 iulie 2006); „l-au dus cu forța la audieri pe primar după ce acesta a refuzat în repetate rânduri să compare în fața polițiștilor” („Adevărul”, 26 aprilie 2002); „să se lase convinși să compare în fața Consiliului din care fac parte” („Ziua”, 27 septembrie 2007); „Daniel trebuie să compare în fața congregației” („România literară” nr. 10/2008, p. 24). Este limpede pentru fiecare citat că niciunul din cei vizați nu avea ce (și cu ce) compara prin prezența lor înaintea unor instituții de judecată sau cercetare a vinovăției. De fiecare dată, forma corectă era să compară, verbul conjugându-se după modelul lui a părea sau a apărea. De altfel, prezența locuțiunii prepoziționale în fața sau a prepoziției înaintea este un semn că avem de-a face cu verbul a compărea, și nu cu a compara.
Ar mai trebui amintit că verbul a compărea, explicat în NDULR prin „a apărea, a se prezenta în fața unei instanțe judecătorești” are și o variantă învechită, a compare (așa este înregistrat în Dicționarul universal al lui Lazăr Șăineanu, ediția a V-a, 1925, dar nici DLRM, 1958, nici DEX, 1996, n-o mai menționează). Aceasta nu este însă „responsabilă” de confuzia de care ne-am ocupat mai sus, ci de o altă (așa-zisă) eroare (nu foarte frecventă; am adăugat, în paranteză, „așa-zisă”, pentru că ar putea fi considerată și ea o variantă învechită, și nu o greșeală propriu-zisă): folosirea la viitor a formei va compare, în loc de va compărea, iar la condițional prezent ar compare, în loc de ar compărea. În textele de pe internet pot fi întâlnite ilustrări și pentru această greșeală: „va compare în fața Comitetului ONU împotriva torturii”; „va compare în fața judecătorilor în calitate de martor asistat”; „nu ar compare încă, chiar și în aceste zile, în fața unor instanțe de judecată”.
În fine, se cuvine precizat că înlocuirea inversă (a lui a compara cu a compărea / a compare) este extrem de rară: „să arătați cărțile pentru a compare mâna dvs. cu ceilalți”; „pentru a compare două valori”; „se chinuie a compare mere cu corcodușe”. În toate aceste cazuri oferite de Google este însă greu de spus dacă este vorba de o confuzie propriu-zisă a celor două verbe sau de o simplă eroare de tastare.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: