Și în acest caz, dicționarele au rămas în urmă. Mai exact, au rămas datoare cu… un sens nou dobândit de cuvântul din titlu, sens cu care ne-am pricopsit în ultima vreme. Și avem toate șansele să nu greșim dacă punem acest (îndoielnic) „câștig” în legătură cu recenta… pierdere suferită de lumea muzicii pop prin dispariția din viață a regelui acesteia.
Evenimentul, cum se știe, a generat nu doar firești regrete în rândul admiratorilor lui Michael Jackson, ci și un fel de isterie mediatică globală, care a reflectat (și a stimulat?) starea de exaltare înlăcrimată a fanilor. Presa scrisă și audiovizuală, internetul au dat pe dinafară de titluri și texte dedicate controversatului personaj. Cum era de așteptat, mass-media de expresie engleză a folosit abundent, cu acest prilej, cuvântul tribute, care, în românește, se traduce, în contextele respective, prin „prinos, omagiu, jertfă”.
„Respectuoși” față de astfel de surse (unele prestigioase) de inspirație, specialiștii noștri în muzică, showbiz și Michael Jackson au găsit de cuviință să preia (cu acest sens englezesc consacrat) respectivul cuvânt, care, ca mai vechi neologism, nu beneficiază în dicționare de o explicare printr-un asemenea înțeles. DEX, bunăoară, îl definește pe tribut astfel: „Obligație (în bani sau bunuri) pe care o impunea o putere cuceritoare unui popor învins și care se plătea la date fixe; bir. Expr. A-și da (sau a-și aduce) tributul = a contribui la ceva”. Mai clar, NDULR îi precizează și sensul figurat: „contribuție (din considerente morale) la o acțiune”, exemplificând prin „am plătit un greu tribut războiului”.
N-a fost greu ca, de la Michael Jackson, tributul (ca „cinstire”) să fie aplicat și în alte cazuri. De altfel, nici nu putem susține că, în românește, prima dată, noul înțeles a fost folosit în legătură cu M. J., dar, oricum, moartea lui ( prin larga reflectare publicistică) i-a creat condiții de ofensivă puternică în limba noastră. Așa au apărut formule precum mesaj de tribut, concert-tribut, album-tribut, trupă-tribut, tribut vestimentar etc. Iată câteva citate culese de pe internet (majoritatea, din presă): „Concert-tribut pentru Michael Jackson”; „o trupă-tribut pentru a reconstitui întregul brand Michael”; „o trupă concepută ca tribut Metallica”; „Madonna și-a început show-ul londonez cu un tribut lui Michael Jackson”; „Obama a trimis un mesaj de tribut față de căderea zidului Berlinului”; „un tribut adus mașinii naționale”.
Constatând dimensiunile „invaziei”, nu putem decât să adăugăm câteva observații. Prima ar fi că „succesul” acestui fel de tribut s-ar putea explica prin convingerea multora că mai potrivitul omagiu s-ar fi compromis… ideologic prin utilizare excesivă în prea bine știutele condiții de dinainte de 1989.
În al doilea rând, e de notat că, dobândind noul înțeles (indezirabil pentru mulți), cuvântul tribut intră (cu acest sens) în seria așa-numitelor „cuvinte altoite”, de genul locație „loc”, de-terminat „hotărât”, a realiza „a-și da seama”, a aplica „a se înscrie pentru obținerea unui post, a unei burse…” etc. Toate acestea (și multe altele) au primit pe „portaltoiul” unui cuvânt cu sensuri bine stabilite în dicționare, câte un sens („altoi”) nou, de obicei odată cu reîmprumutarea respectivei unități lexicale din engleză.
Tribut este, în română, de proveniență latină sau franceză (lat. tributum, fr. tribut, care amintesc și de trib) și se referă, cum anticipam, la o obligație. Datorită (sau din cauza) engl. tribute (preluat de limba engleză din latină direct sau prin vechea franceză, în secolul al XIV-lea), el a ajuns să numească un gest omagial sau să fie o expresie a prețuirii, cinstirii, admirației bazate pe voință nu doar liberă, ci, uneori, de-a dreptul entuziastă. Ciudată răsturnare…
Comentarii