Luni am participat la o emisiune sportivă a unui post local de televiziune în care invitați au fost doi foști jucători și antrenori ai echipei de fotbal a Sucevei, Ovidiu Murariu și Florin Cristescu.
Tema discuției a fost, bineînțeles, situația precară în care a ajuns Cetatea Suceava în jumătate de an de când Ciprian Anton domnește peste acest club. Nu m-am mirat deloc atunci când modera-torul emisiunii a anunțat primul telefon în direct. Era nimeni altul decât Ciprian Anton. Marea supărare a sa m-a dezgustat profund. Omul era deranjat că se discuta de Cetatea în lipsa sa și ar fi dorit să fie și el acolo. Să fie cu noi. Să conducă discuția spre alte subiecte. Altele decât cele de actualitate. La un moment dat chiar i-a reproșat moderatorului emisiunii că nu l-a trecut pe lista invitaților, deși după câteva ore avea să apară la un alt post local de televiziune, iar zilnic ocupă spații importante în paginile ziarelor locale. Mi s-a reconfirmat ceea ce bănuiam de mai mult timp. Cetatea are un președinte avid de imagine.
Punctul culminant a fost atunci când, în direct fiind, Anton i-a pus la zid pe toți gazetarii sportivi din Suceava. “Din cauza presei nu vine niciun investitor la Cetatea. Tot timpul presa caută scandal și nimeni nu vrea să se bage în așa ceva”.
Lui Ciprian Anton nu-i place însă să fie criticat, deși acesta este rolul presei. El uită că este tras la socoteală președintele Anton, nu omul Anton, și nu știe că pentru a fi un bun președinte trebuie să fii și bun om. Mă îndoiesc că în aceste vremuri de criză, la poarta stadionului Areni, prosperi oameni de afaceri nu-și mai dau rândul să investească la Cetatea și mă îndoiesc că vreun om de afaceri s-ar băga să investească vreodată la Cetatea, atâta timp cât Ciprian Anton va fi președinte. Majoritatea cred că s-au lămurit ce calități manageriale are acest domn, care se joacă cu cifrele de transferuri și sumele din contul clubului, rămas între timp gol. Care scapă printre degete, intenționat sau nu, juniori sau tineri jucători suceveni și la intervale regulate de timp mai recunoaște că a greșit, punând asta pe seama lipsei de experiență. Suceava nu are nevoie de un președinte lipsit de experiență. La fel ca mine gândesc toți suporterii echipei de fotbal, mulți dintre ei plătitori de taxe și impozite. Nu cred că aceștia își doresc ca Anton să învețe să managerieze un club din banii publici.
Cu un limbaj de lemn, ușor agramat, Anton pare să fie un veritabil Tănase Scatiu. La fel ca personajul grotesc al lui Duiliu Zamfirescu, Anton și-a dovedit încă o dată grosolănia. Când Tănase Scatiu s-a căsătorit cu Tincuța și a intrat în familia Comăneștenilor, acesta a avut un sentiment de mândrie și demnitate că aparține unei vechi familii boierești. La fel s-a întâmplat și cu Anton. Odată instalat în funcția de președinte al clubului fanion al județului și-a tras parpalac și și-a acoperit ochii cu ochelari de soare. A uitat ce este modestia și bunul-simț și a trecut la “treabă”. În jumătate de an de când e boss pe Areni, Anton s-a întrecut în gafe pe care presa nu a ezitat să le scoată în evidență. Acum, a curățat echipa de fot-baliști.
În aceeași emisiune, Anton a mai spus că presa nu lasă oamenii din jurul echipei de fotbal să facă treabă. Cu alte cuvinte, de ce naiba oare mai scriu ziariștii ăștia în fiecare zi că pleacă jucători de la Cetatea? Doar e firesc să te descotorosești de jucători tineri fără să încasezi vreun ban pe ei!! Matematica lui Anton este defectuoasă din moment ce în aceeași emisiune a spus că prin plecarea căpitanului Tudor Homneac clubul Cetatea a câștigat. Bucuros că nu mai are de achitat restanțele către jucător, Anton uită că dacă l-ar fi plătit pe Homneac l-ar fi putut vinde ulterior pe o sumă considerabil mai mare. Din păcate, Homneac nu este un caz singular.
Îmi amintesc că în toamnă, într-un interviu, Ciprian Anton îmi spunea că atunci când nu era președinte și venea la meciurile Cetății visa ca într-o zi să ajungă în această funcție și să-i pună la punct pe rivalii de la Botoșani. Acum, în decurs de o săptămână, Ciprian Anton le-a oferit vecinilor noștri doi jucători titulari. Pe tavă. Ar mai fi trebuit să-i ducă cu mașina personală la Botoșani, pentru ca serviciile să fie complete… Mă întreb interesele cui le servește acest individ?
Pe Anton l-a schimbat mult funcția, uitând că funcțiile sunt trecătoare dar oamenii rămân. Înainte să devină președinte avea imaginea unui tânăr manager în plină ascensiune, care cunoscuse câteva succese la nivel de copii și juniori. S-a ivit ocazia să conducă Cetatea și a acceptat-o. Însă a ajuns boss pe Areni înainte de a parcurge toate etapele, lucru care se observă acum din gafele pe care le face. Aici, o parte din vină aparține și celor care l-au numit președinte la Cetatea. Acceptând funcția atât de ușor, Anton a dovedit că este și avid de putere, falsificându-și condiția socială.
Incomodat de dinamica și diversitatea realității cu care se confruntă Cetatea la acest moment, președintele Anton fuge de responsabilități. Elocvent este cazul „Bukvici” pe care l-a oferit spre rezolvare fostului președinte, Dumitru Moldovan. Am fost curios să aflu de la Anton de ce a procedat astfel și am primit un răspuns hilar: „Pentru că Moldovan știe care-i treaba”. L-am întrebat în ce calitate trebuie să rezolve Moldovan acest caz și mi-a răspuns: „De fost președinte”. Să fie o dovadă că omul e incapabil sau că fuge de responsabilitate? Sau amândouă?
Anton se bucură și își trăiește din plin visul împlinit de a fi președinte la Cetatea, devenind astfel întruchiparea perfectă a unui alt personaj, de data aceasta caragialesc, Lefter Popescu. Asemeni personajului din nuvela „Două loturi”, Anton vrea să fie parte la toate evenimentele importante (din jurul Cetății), nimeni să nu miște un deget fără știrea lui (unii angajați ai clubului nu dau declarații presei), acționează în funcție de comportamentul și atitudinea lui. De fapt el este un mic funcționar (președinte al unei echipe ce va retrograda în Liga a III-a), un slujbaș neînsemnat al statului care duce o existență strâmtorată. Este suspicios și are impresia că toată lumea i se opune. Probabil este un om obișnuit, însă situația în care se află este neobișnuită și de aceea comportamentul său nu este normal.
În sfârșit, asemenea personajului Moțoc din „Alexandru Lăpușneanu”, Ciprian Anton este și tipul trădătorului (de club) și al slugarnicului fără scrupule care va ajunge într-un final să plătească pentru faptele sale: Lăpușneanu care asista cu voluptate la tânguirile boierului Moțoc de care bucuros vrea să scape, sintetizează esența caracterului acestuia într-o replică necruțătoare: „Destul! strigă Lapușneanul, nu te mai boci ca o muiere! Ce să te mai spoveduiești? Ce să-i spui duhovnicului? Că ești un tâlhar și un vânzător? Asta o știe toată Moldova. Haide! Luați-l de-l dați norodului și-i spuneți că acest fel plătește Alexandru Vodă celor ce pradă țara!”. Speranța de mai bine pentru Cetatea e ca într-o zi să apară un Alexandru Vodă… pentru că suporterii și adevărații iubitori ai echipei locale de fotbal cu siguranță vor “capul lui Moțoc”.
Comentarii