Din calendarul popular

Arhanghelii

Sub impulsul tradiției populare, Arhanghelii (8 noiembrie) s-au menținut în credințele populare sub forma unor modele primordiale, iar realitatea cosmică a acestora le-a atribuit multiple valențe benefice pentru oameni.

 

Arhanghelii Mihail și Gavriil, sărbătoriți la 8 noiembrie, sunt percepuți și în calendarul popular ca fiind conducătorii cetelor de îngeri, având aripi și purtând săbii ca simbol al biruinței, ei revenind în fiecare an cu o forță nouă a schimbării, totodată întărind în conștiința omului funcția lor de apărători împotriva răului. Arhanghelii sunt și călăuzele sufletelor celor decedați, în drumul spre rai.
În folclorul religios românesc, mai ales Arhanghelul Mihail este prin atribute și epifanii un personaj mult mai venerat comparativ cu Gavriil, el fiind uneori și purtătorul cheilor raiului și un înfocat luptător împotriva diavolului, veghind chiar la capul muribunzilor, uneori prelungindu-le viața. Arhanghelul Gavriil se alătură Sfântului Ilie atunci când tună și trăsnește sau chiar singur poartă grindina, „orânduind-o cu tunul”, el ține și ciuma în frâu, asemănător Sfântului Haralambie.
În trecut, în societatea bucovineană, Arhanghelii erau celebrați și pentru că „ei sunt păzitorii oamenilor de rele, de la naștere și până la moarte, rugându-se lui Dumnezeu pentru sănătatea acestora”. În viziunea populară, ei asistă și la judecata de apoi, sunt patronii casei, ard păcatele acumulate prin patimile omenești, purifică conștiințele alterate de rău, pregătind în fiecare an Nașterea cea Mare, cea din 25 Decembrie, când speranța oricui este mai întețită.
În zonele montane, în care Arhanghelii erau celebrați și ca patroni ai turmelor de oi, stăpânii acestor animale făceau acum o turtă mare din făină de porumb, purtătoare de fecunditate, numită „turta arieților” (arieții fiind berbecii despărțiți de oi). Această turtă se arunca în târla oilor odată cu slobozirea berbecilor. Dacă turta cădea cu fața în sus, era semn bun, de bucurie, considerându-se că în primăvară toate oile vor avea miei, iar dacă turta cădea cu fața în jos, era mare supărare. Oricum, această practică avea un caracter divinator, având menirea să sugereze și să anticipeze cum se vor comporta oile pe timpul fătatului, după o perioadă de gestație de 21 de săptămâni.
În unele sate bucovinene se făceau și încă se mai fac pomeniri și praznice pentru cei decedați, iar în biserici, fiecare creștin aprindea câte o lumânare, ca să aibă asigurată lumina de veci, călăuzitoare pe lumea cealaltă. Se mai credea că cine lucra în această zi se va chinui groaznic pe patul morții până la despărțirea de suflet, tocmai de aceea această zi se caracteriza prin severe interdicții de muncă.
În dimineața zilei de 8 noiembrie se obișnuia ca finii să meargă în vizită la nași, ducând „colacii mici” (mici cadouri), în semn de recunoștință, pentru ca apoi, la Crăciun să le ofere „colacii cei mari”.
Și această sărbătoare este o dovadă că după convertirea lor, chiar superficială, numeroase tradiții etnice, precum și mitologiile locale, au fost omologate și integrate într-o aceeași „istorie sfântă” și vehiculate sub același limbaj, acela al credinței și al mitologiei creștine (Mircea Eliade).

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: