Pe felia ei, Irina e un fenomen. Iar pentru că a mai împlinit, anul ăsta, un 70 de ani, e și mai și. Bașca, 47 de anișori carieră, 40 de căsătorie, doi copchii frumoși și milioane de admiratori. E puțin lucru, într-o viață de călător-pieritor?! NU! Atunci, haideți să vedem câte ceva din toatele, că Irina a fost darnică cu presa. Și a stat la… „Taifasuri”. Să luăăm aminteee!
M-am născut în Gura Vitioarei, un cătun din Vălenii de Munte, într-o familie de oameni simpli. Am avut o copilărie grea, dar presărată cu momente frumoase. Am prins foametea, sărăcia, războiul și o secetă cumplită. Aveam 3-4 ani când avioanele de război treceau pe deasupra casei noastre, iar mama ne înșfăca în toiul nopții și mergeam să ne ascundem în tranșeele de la marginea satului. Eram tare săraci pe atunci, fiind șase copii în casă și cu tatăl plecat pe front. La 5-6 ani aduceam lemne pentru foc cu spatele și munceam la o pepinieră de pomi fructiferi, pentru alimente și bomboane…
Mi-a plăcut să muncesc de copil. Bătrânii din sat îmi spuneau “topor de oase”, pentru că făceam de toate. Mergeam la păscut cu oile și cu caprele, iar când mi se făcea foame, mulgeam lapte într-un clopot și beam. Îmi amintesc de prima zi de școală… M-am încălțat cu o pereche de galoși, pe care o purtam pe rând cu frații mei, mi-am luat pe mine o haină de-a tatei și m-am încins cu o sfoară la brâu. Așa am intrat eu în clasa I…
Am început să cânt de copil, cu frații mei, în casă. Apoi, în școala generală am dirijat corul, iar mai târziu am urmat cursurile Școlii Populare de Artă din Ploiești. Unul dintre profesorii mei de acolo, Octavian Cristescu, îmi tot spunea că am o perlă în gât și că mă va duce la Ansamblul “Ciocârlia”, dar până la urmă m-am înscris singură… La Ansamblul “Ciocârlia” mi-am început cariera și, timp de 12 ani, am studiat cu cei mai buni profesori, iar publicul m-a îndrăgit din ce în ce mai tare. Tot aici l-am cunoscut pe Benone Sinulescu, cu care am format primul cuplu muzical, cântând în dialog…
Căsuța noastră, cuibușor… Mi-am cunoscut soțul prin intermediul lui Benone Sinulescu, care se împrietenise cu cei din echipa de lupte greco-romane și într-o zi m-a invitat la ștrand cu ei. Ne-am împrietenit, iar după câțiva ani m-a cerut de soție. Am făcut nunta când eram însărcinată cu Ciprian în șapte luni. La doi ani după Ciprian a venit Irinuca. Avem 40 de ani de căsătorie, dar abia la bătrânețe ne-am adunat pe acasă. Nici nu am avut timp să ne dăm seama dacă ne iubim sau nu, dar a fost înțelegere mereu. Acum sunt o femeie fericită și împlinită. Sunt mândră de copiii mei și ei de mine…
Comentarii