Nici nu i se mai poate spune altfel, pentru că Piața de marmură din Suceava, un element de definire a zonei centrale a capitalei de județ, a devenit azi ceea ce se vede: adică un loc părăginit peste care pașii celor care preferă traseul trec fără nicio încântare.
Altfel zis, ce este astăzi Piața în cauză? O pârtie înclinată în care se văd, la cea dintâi privire, pietroaiele și calupurile de (din) ciment, așezate fără pricepere și fără nicio tangență cu semnificația edilitară, dacă nu altfel, a locului. Pentru că parcurgerea traseului menționat nu implică decât mirări (pentru halul în care a ajuns) și enervări inutile, dată fiind degradarea continuă a perimetrului.
Cârpelile efectuate (mergeți și le vedeți, dacă eventual n-ați avut ocazia sau curiozitatea) de către cei solicitați n-au făcut decât să urâțească și mai mult ceea ce se numea odinioară Piața de marmură.
Curios rămâne un amănunt: edilii locali (dacă termenul acesta mai funcționează) au lăsat ca lucrurile să „meargă” de la sine, cum se spune. Cam cum e cazul și cu „probele” de afișaj: cine vrea, cine dorește lipește hârtiile de care are nevoie fără pic de jenă sau de responsabilitate, fapt ce explică halul în care au ajuns stâlpii, pereții ori panourile întâlnite în cale. (Hazos, de pildă, rămâne anunțul celui care dorea să achiziționeze unghii, anunț ce se mai găsește încă în diverse părți ale Sucevei.)
Degradarea, și așa avansată, s-a accentuat anul acesta în perioada „faimoaselor” zile ale orașului, când zona despre care vorbim s-a transformat într-un mizerabil popas comercial din care au mai rămas (și nimeni nu s-a sinchisit să le ridice) două presupuse chioșcuri comerciale (postate) lângă piața de marmură (în sfârșit, au fost ridicate!).
Cu alte cuvinte, să nu mai mire pe nimeni de ce Piața de marmură din Suceava nu există decât în amintiri, așa cum nu puține dintre reperele Sucevei figurează azi ca urme ale celor ce-au fost.
Comentarii