Normalitate cu premianți, studenți și „derbedei”

“Pe mine mă cheamă Alexandru Ionuț, pe tine cum te cheamă”?, m-a abordat, scurt, deunăzi, primul copil pe care l-am întâlnit la Centrul de Plasament “Mihail și Gavril” de la Solca. “Eu sunt cel mai mare”, a continuat el, când l-am vizitat în cameră, arătând spre alte două mogâldețe care se jucau pe covor. Curat, luminos, chiar elegant, livingul în care i-am găsit separă două dormitoare, apartamentul în sine însemnând locuința a 7-8 copii.

 

Ionuț, de 6 ani, Georgiana, de 4 ani și Vasilică de numai 2 (cel mai mic copil din centru) au fost aduși la Solca din luna februarie a acestui an, pentru că adulții n-au mai putut avea grijă de ei. Au mintea “brici”, curajoși, sunt dulci și foarte comunicativi, așa că în minte îți încolțește cu ciudă parcă un mare “de ce?”. De ce alții au și ei nu? Student la „Litere”, după 22 de ani de plasament La Centrul de Plasament de la Solca trăiesc 44 de copii care merg, după caz, la grădiniță, la școală, la liceu și la facultate. Sunt copii sănătoși, dar aflați în situații dificile; majori-tatea cu părinți săraci sau cu părinți plecați să facă bani în lume, câțiva în pușcărie etc. Cu cei din urmă, 7 la număr, directorul Eugen Besenyei se mândrește foarte. L-a pomenit pe Ser-giu, care la 22 de ani este student în anul I la Facultatea de Litere și Științe ale Comunicării a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava. Un băiat finuț, subțire, din care bunul simț iese “felii” în gest, în vorbă. Putea să fie bucătar, pentru că astfel s-a specializat la școală, dar a ales să meargă mai departe, să vrea mai mult. “E mai greu în primul an, ca orice lucru pe care-l faci în premieră, dar mă voi descurca, deși înainte de a intra am fost descurajat de câteva persoane. Chiar diriginta mea își punea problema că ce să caut eu la facul-tate.” Mama lui Sergiu l-a “lepădat” la maternitate, imediat ce l-a născut, copilul venind pe lume dintr-o dragoste inter-zisă. Tânărul a fost astfel în grija statului toată viața. Vrând să o cunoas-că pe cea care i-a dat viață, a căutat-o recent, dar, indiferent la ce reacție s-ar fi așteptat din partea ei, treburile n-au decurs deloc cum trebuie și s-a întors. Băiatul își vede însă mai departe de viață. …și un derbedeu premiat la „Tinere condeie” Directorul Besenyei se mândrește de asemenea și cu cele 5-6 fete premiante la școală, cu Cristina, care a luat titlul de “Miss Boboc” la “Tomșa Vodă” și chiar cu “derbedeul“ de Moldovan, care are un talent deosebit la pictură, care compune și care a luat anul trecut premiul doi la consursul “Tinere condeie”. “Dar scrie cu greșeli de ortografie și asta este inadmisibil, așa că a mers mai departe la concurs altcineva. Se chinuie doamna bibliotecară cu el în afara orelor, face exerciții de scriere corectă, dar…”, a spus el. „Nu avem probleme majore de disciplină cum se mai întâmplă la alte centre” La Solca nu sunt numai copii minunați și perfecți, parte chiulesc de la ore, cei mari mai trag câte o țigară palmată când nu-i vede nimeni, fete și băieți și-au făcut piercing în sprâncene, dar, din spu-sele directorului centru-lui, nu fac prostii mari. “Solca e mică, n-au unde pleca, n-au cum face vreo prostie. Mai vor la disco-tecă și merg dacă se poate, dacă merită. Poliția mi-i aduce din parc, de exemplu, și când copiii nu fac nimic, numai stau de vorbă împreună, dar să mai și facă ceva! Dar nu avem probleme majore de disciplină cum se mai întâmplă la alte centre”, a declarat Eugen Be-senyei. Am găsit miercuri cen-trul plin de desene colo-rate. Copiii mai mărișori, cei care s-au priceput, au pictat pereții cu imagini și personaje din desene animate, iar rezultatul a fost mai mult decât spectacu-los. Am găsit , în atelierele protejate, copii și adoles-cenți din centru care lu-crau la niște rafturi, iar în cel de sculptură pe lemn, încă vreo 4-5 care nu mânu-iau deloc stângaci dalta și ciocanul. Au un profesor bun, un meșter popular cunoscut deja în județ. În rezumat, am găsit normalitate la Solca. „Există o grijă excesivă, care îi lasă nepregătiți pentru viață” Ca o rosătură de pan-tofi, ceva tot îl sâcâie pe managerul centrului și aduce mereu în discuție subiectul. “Legislația pe asistență socială pentru copiii normali este prea permisivă. Li se oferă doar și nu li se cere nimic. Există o grijă excesivă, care îi lasă nepregătiți pentru viață. Nu sunt învățați să muncească, nu există nicio restricție da-că nu se țin de școală. Să aibă măcar obligația de a învăța, că de restul ne ocupăm noi. De muncă, ce să mai zic… Deși masa li se asigură și din ce creștem singuri, pe pămân-tul centrului, trebuie să-i mituiesc cu suc și prăjituri ca să ne ajute să punem ceva în pământ sau să strângem din recoltă”, a povestit directorul Centrului de Plasament “Mihail și Gavril”. Chiar și așa, copiii de la Solca au zilnic lapte proaspăt de la ferma construită și populată cu ani în urmă din banii proprii, de un italian. Când e pană de carne, se taie o vită, un porc și meniul este completat în consecință. Goana după bani este însă la ordinea zilei. “Am un prieten care mi-a promis… euro. Știți ce fac cu ei? Le iau adidași, că le trebuie”, făcea planuri, deja, directorul Besenyei. Stare de normalitate, deci, la Centrul de Plasament de la Solca.