Din vorbă-n vorbă

Din legendă, în ideologie

În episodul pe care l-am consacrat recent neologismelor românești de proveniență rusească (unele venite pe ocolite, prin Apus) nu ne-am propus, firește, să facem un inventar exhaustiv al acestora. S-ar putea spune însă că, ignorându-l, pe unul dintre ele l-am nedreptățit, dată fiind încărcătura sa culturală și ideologică.
 

De fapt, așa cum se va vedea în continuare, i-am rezervat un tratament preferențial… De la început trebuie precizat că perechea neologică la care ne referim – mancurt, mancurtizare – își are originea în romanul „O zi mai lungă decât veacul” al scriitorului kirghiz (kîrgîz) Cinghiz Aitmatov (născut în 1928 și mort în iunie 2008). Susținător al perestroikăi și apropiat al lui Mihail Gorbaciov, deținător al unor importante premii literare, cel care a fost autorul uneia dintre cele mai frumoase povești de dragoste din literatura universală („Djamila”, 1958) lansa, în 1980, odată cu romanul menționat, care avea să-i consolideze celebritatea, o tulburătoare legendă a populațiilor turcice din zona sa de origine: povestea transformării unui om liber într-o slugă desăvârșită printr-un procedeu de o cruzime extremă. Tânărului supus procesului de mancurtizare i se aplica strâns pe capul ras o piele crudă de cămilă, apoi era lăsat mai multe zile sub soarele stepei, cu mâinile legate și cu un fel de jug în jurul gâtului ca să nu ajungă la cap. Uscându-se, pielea înfășurată pe țeastă se strângea, obligând părul în creștere să se întoarcă spre scalp pentru a provoca dureri suplimentare de neîndurat. Din pricina suferințelor, tânărul își pierdea memoria și identitatea, devenind un rob perfect, depersonalizat și gata să îndeplinească orice poruncă. În roman, un astfel de mancurt își ucide, la ordinul stăpânilor, mama, fiindcă n-o mai recunoaște. Odată lansat, conceptul de mancurt – mancurtizare (termenul e de origine turcică, dar s-a impus prin limba rusă) s-a răspândit în republicile sovietice din Asia Centrală, dar „a prins” și în alte țări membre ale fostei URSS, ai căror cetățeni erau sensibili la idei exprimând fenomene de spălare a creierului, robotizare, depersonalizare, supunere necondiționată la comanda autorităților și alte stări și însușiri cultivate de regimul totalitar. Bucurându-se de o circulație intensă în publicațiile în limba română de peste Prut (în special în săptămânalul „Literatura și Arta”), termenul a trecut granița, ajungând și la noi, dar și în Occident. În românește se pare că n-a fost greu ca din substantiv (mancurt) să se ajungă la verb (a mancurtiza), iar de la infinitivul lung al acestuia la alt substantiv, denumind procesul / fenomenul și rezultatul lui (mancurtizare). DEX nu a înregistrat aceste cuvinte, în schimb DOOM2 și NDULR le oferă intrări. Acesta din urmă îl explică pe mancurt prin „persoană căreia i-a fost anulată conștiința de sine, care s-a depersonalizat, s-a mancurtizat” (din rus. mankurt). Tot aici se dau definiții pentru a mancurtiza, mancurtism, mancurtizant, mancurtizare, mancurtizat, acreditându-se, implicit, ideea că neologismul în discuție și-a format o numeroasă familie de cuvinte. Concept (clișeu ideologic) generos, termenul (chiar dacă nu și-a cucerit peste tot poziții în dicționare) a fost adoptat în limbile importante ale Europei, cu înțelesuri uneori mai largi, dar justificate semantic. În Turcia, de exemplu, el este folosit cu referire la tendința de adoptare necritică (fără discernământ) a ideilor Vestului și de aderare cu orice preț la UE.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: