Istorii recente…

Cineva remarca, sâmbătă, în curtea Casei memoriale „Nicolae Labiș” de la Mălini, cam așa: „Ce căsuță mică și ce om mare s-a ivit în ea… Astăzi, adesea, în vilele somptuoase stau/cresc oameni mici”. Cred că n-ar fi bine, totuși, să generalizăm. > În aceeași zi, dimineața, drumul de la Suceava spre Mălini și, mai ales, cel de la Fălticeni spre era marcat, pe alocuri, de afișe electorale portocalii. Până spre seară, aveau să apară, în câteva cazuri chiar alături, și altele roșii.

 

> Iată, în această perioadă, un bun mod de a afla de ce culoare este un patron sau altul este să iei aminte la culoarea afișelor de pe ferestrele, gardurile etc. firmei sale. > Apropo de începutul campaniei electorale. Vineri, la Suceava, au fost, desigur, multe persoane interesate să privească spectacolele politi-ce și de divertisment realizate în acest scop. Dar au fost și persoane care ne-au semnalat, nemulțumite, că astfel de ma-nifestări, în câteva perioade ale zilei și pe alocuri, au dat peste cap (stopându-l de-a dreptul) traficul auto și așa sufocant/sufocat al urbei. Un cititor ne-a transmis telefonic că, vineri, din acest motiv, cu un autobuz nr. 4, a făcut aproa-pe 50 de minute din Burdujeni și până în cartierul George Enescu. > Ni s-a semnalat, de asemenea, că vineri (sau joi?), în fața și în preajma unei bise-rici din apropierea patinoaru-lui din Suceava, din partea u-nui candidat la „parlamen-tare” s-ar fi distribuit, în mici ambalaje de polietilenă, bancnote rulate precum foița de țigară. După cum remarca persoana care ne-a sesizat această situație, având în ve-dere împrejurarea, s-ar putea spune că n-ar fi fost vorba de „mită electorală”, ci de „po-mană”… Ni s-a precizat de-spre ce candidat ar fi fost vor-ba, dar, cum a fost dificil de verificat informația, o prezen-tăm deocamdată doar ca mic eșantion de „istorie orală”. Însă dacă mai aveți astfel de vești, oricare ar fi actanții lor (și, evident, partidul din care fac parte), vă rugăm să nu ezi-tați în a ni le aduce la cunoștin-ță. > Și apropo de „istoria ora-lă”; de la o studentă din județul nostru la Facultatea de Jurna-lism a Universității București, aflăm că, în anul II al acestei facultăți, „Istoria orală” s-a introdus ca materie de studiu. La Cluj, de altfel, există un institut dedicat istoriei orale. Fără a intra în prea multe de-talii, se consideră că aceasta ar putea furniza informații de valoare (venite atât din partea unor martori oculari, dar și din partea unor persoane care reușesc să vorbească despre evenimente pe care nu le-au cunoscut direct, dar care au intrat în opinia publică sau în imaginarul colectiv) despre perioade relativ recente ale istoriei, dar mai ales despre momente înscrise în „prezen-tul continuu” sau în actualitatea cotidiană. Iată că, întru configurarea unei istorii cât mai apropiate de adevăr (și pentru Adevăr în sine), încep să conte-ze din ce în ce mai mult și „vocile mici”!