15 adolescenți suceveni s-au întors recent din Anglia. Grupul din care au făcut parte elevi, membrii ai Consiliului Local al tinerilor și ai Centrului pentru Tineret a fost practic cel al „Ambasadorilor bucovineni”, la fel cum se numește și proiectul ce se derulează prin Fundația „Ana” și Asociația „Juventus”, proiect care a beneficiat și de sprijinul financiar al Primăriei Suceava.
Micii consilieri s-au întors din Anglia, dacă nu cu o nouă mentalitate despre ce fac și cât valorează ei înșiși, cel puțin cu un strop din ceea ce poate însemna cultura și educația în Regatul Unit. Au vizitat muzee și obiective turistice londoneze, au cunoscut oameni pe stradă, în metrou, în magazine și, în mod special, au deschis ușile unui colegiu privat din apropierea capitalei, în care au putut vedea cum, cât și în ce condiții se educă și învață copiii englezilor cu bani. La „Framlingham College” s-a manifestat practic munca lor de ambasadori și pentru a-ceasta n-a fost nevoie de surle și trâmbițe sau dineuri prelungite. A fost nevoie doar de simple contacte, bucovineanul de o parte, englezul de alta, o vizită într-o veche, tradiționalistă și intimidantă unitate de învățământ, în care s-au pus întrebări și s-au dat răspunsuri. „N-am fost acolo să cerem nimic, am venit să vedem, să fim văzuți, tineri suceveni normali, inteligenți, cu calități de lider, între alți copii la fel de normali și de inteligenți care cresc și învață altfel decât noi. Am fost, dacă vreți, buzduganul zmeului ce a deschis o ușă, pentru ceva ce poate deveni în viitor un parteneriat, o colaborare”, a declarat Cornel Grosaru, președintele Asociației „Juventus”. De la Cornu Luncii, la „Framlingham College” Sanda Elena Mocanu a predat, în anul școlar trecut, geografie și teatru, elevilor de la „Framlingham College”, în Marea Britanie. Ea este profesoară de limba engleză și a ajuns acolo printr-un program european care facilitează profesorilor din estul Europei predarea în școli din Vest. Așa s-a văzut Sanda, la 27 de ani, plecată de la școala din Cornu Luncii, profesoară a unor copii ce plătesc 118.000 de lire sterline pe an pentru educația similară perioadei de liceu de la noi. „E altfel, mult mai altfel. Acei copii nu aleargă, nu comentează, nu au urmă de manifestări gălăgioase, de indisciplină. În acest colegiu, profesorul nu are nevoie să-și impună, să-și demonstreze autoritatea, pentru că ținuta lui în ochii copiilor este de la sine respectabilă”, a povestit profesoara din Suceava, ca primă diferență simțită între elevii suceveni și cei ai școlii private în care a lucrat. Ea spune că a simțit la rându-i același respect și că, niciodată, în cele 10 luni cât a predat și trăit în acel colegiu, nu s-a simțit inferioară celorlalți colegi englezi. Cu un amendament însă… „Totul e perfect, totul e în regulă cât, tu, cel venit din altă țară, nu te bagi în viața englezului, nu-i ocupi spațiul vital și nu vrei să-i iei locul. Relațiile între profesori sunt, prin excelență, profesionale, reci, amabile și perfect delimitate. Am suferit pentru asta, noi suntem alt-fel…”, a continuat Sanda Mo-canu. Ea a predat unor copii pri-vilegiați din punct de vedere al situației materiale. În colegiu nu există elevi săraci, dar situația lor nu-i făcea să arate altfel. Comportamentul la ore era la fel de disciplinat, la fel de organizat pentru toți, poate, în opinia Sandei, „prea” perfect organizat. „Totul în școală este programat cu mult timp înainte și nimic nu poate modifica desfășurarea activi-tăților. Aveam uneori impre-sia, din cauza acestei discipline, că elevii erau dresați. Trebuia să le spui exact, foarte exact, ce au de făcut, pentru că, în ciuda unei engleze foarte bune, nu înțelegeau”, a povestit profesoara. Colegiul colegiilor „Framlingham College” este o fortăreață. Construit în anul 1860, de către regina Victoria, ca omagiu adus soțului său Albert, colegiul este de fapt un castel. Pereții impunători sunt plini de tablourile ctitorilor, ale foștilor directori, ale managerilor, ale generațiilor de elevi care au învățat acolo, ale celor ce au ajuns oameni de seamă, ale activităților ce s-au derulat în colegiu zeci și zeci de ani la rând. Cine a văzut seria filmelor cu Harry Potter își poate face o idee destul de clară de-spre cum arată „Framlingham College” pe dinăuntru. Cu excepția pereților fermecați și a vocilor vrăjite, a poțiunilor misterioase și șoaptelor tainice… Colegiul este unul în care sub îndrumarea a 50 de profesori învață anual cam 430 de elevi care se specializează în cele mai complexe domenii. Un fel de colegiu al colegiilor, unde se predau de la științe exacte, la domenii artistice, de la cele tehnice, până la cele sportive. În clasa a IX-a, materiile sunt diverse, generale și în număr destul de mare. Dintr-a X-a, pe măsură ce elevul dă semne că ar alege o specializare, acestea se împuținează, ajungând ca, în anul terminal, elevul să aibă doar 3-4 obiecte. Baza materială este demnă de un colegiu de la care cam 25-30% dintre absolvenți își continuă studiile la Oxford sau Cambrige. „Elevii englezi nu sunt mai inteligenți ca ai noștri. Doar că au mult mai mult, cu ce…” Cretă… Ce e aia cretă? Proiectorul și markerul fac treaba în loc… Educația nu se face la „turmă”, ci pe fiecare copil în parte, în funcție de ce talente are, afinități, temperament, probleme. Nu întră unul la clase fără ca persoana responsabilă cu tonusul și identificarea unor eventuale probleme nu-l „scanează” în minutele de consiliere de la ora 8.30. Dacă pe alte domenii Sanda Mocanu n-a putut da decât puține informații, pe teatru, materie predată de ea în cea mai mare parte a stagiului, a fost foarte exactă: „Copiii englezi sunt născuți pentru teatru. Îl fac, de mici, firesc, natural, cu mult talent. Am lucrat excelent cu ei și am cules împreună numai cuvinte de laudă pentru piesele pe care le-am pus în scenă. Una dintre ele, cu buget de 6000 de lire” (! – n.n.) Sanda poate povesti multe după experiența ei în Anglia și, după ce a trăit-o, a ajuns la o concluzie foarte simplă: „Elevii englezi nu sunt mai inteligenți ca ai noștri. Doar au mult mai mult, cu ce…” În ce-i privește pe Ambasadori, ei și-au îndeplinit misiunea. S-au întors, au văzut, s-au mirat sau nu, dar acum vor mai mult de la ei. Iar englezii, așa reci și politicoși cum s-au comportat, vor să vină încoace la ceea ce se coace deja în parteneriatul Fundației „Ana” și al Asociației „Juventus” – un festival internațional de teatru.
Comentarii