În școli, situația este… gramatică !

Că tot e pe rol Maturitatea, ex. terminatorilor de-a 12-a… Și cum, prin școlile țărișoarei, starea învățăturii e cum e, haideți, atuncilea, să (ne) mai jucăm un pik și la botez, și la cumetrie de absolvenți, că ăla de-a zis că-n bună măsură Bac-ul a devenit un fel de… Cacalaureat, nu e, ades, f. de-parte de vis și adevăr. Ce exigențe erau mai anțărț! Iar de industria pilelor (care mere uns, azi), nici că se făcea vorbire. Acu, uu, se copiază cu toptanul, se aranjează cu sutare frumușele de euro și – nenorocire peste timp – se livrează țării, vorba lu Nea Nicu, cât mai mulți… cărbuni, nebuni: lignit, huilă de loaze & pughibale, pe post de studioși galonați cu patalamale lucioase la mână, da’ cu mintea și corazon-ul în jalnică paragină.

 

Efectele, vecine cu crimi-nalitatea în masă, se vor desluși, vai ș-amar!, mult mai târziu: odată cu descifrarea enigmelor Lovilutziei miori-tice… Nu mai lungesc vorba. Livrez curiosului cititor – și mersi… boy(s)-lor ălora de le-au recoltat – câteva mostre de la fârtatele mai mic al Bac-u-lui: onor examenul de… incapacitate. Două puncte (și f. multe semne de mirare & interogație): Tu ești Mirciulică?!… Mircea cel Bătrân a fost un tânăr voievod plin de vitejie încă de pe vremea lui Aurel Vlaicu Vodă. El a mai fost domn al Țării Românești până la Marea cea Mare, adică până pe Litoral, la Mamaia. Mamma mia! > Domnul Goe era o mândrețe de copil neastâmpărat care a avut trei mame: Mamița, Mamițica și Mamare. El a tras încă de pe atunci un semnal de alarmă pe care chiar și Eminescu l-a nemurit în poe-zia „De treci codri de alarmă”. De la el încoace numai pre-ședintele Ion Iliescu a mai avut două mame. Pe vremea lui Ceaușescu lui i se mai spunea și Tovarășul Goe și avea doi frați: Domnul Vucea și Domnu’ Trandafir pe care îl mai chema și Teo. Fata popii cea cu… Nică a lui Ștefan a Petrei era băiatul lui Ștefan cel Mare dintr-o altă căsătorie și al Smărăndiței, fata popii cea cuminte. El s-a dus la scăldat și a dat acolo peste caprele Irinuchii care l-au fugărit de a culcat cânepa palancă la pământ și i-a mai intrat și apă într-o ureche. Auraș, Păcuraș… > Floare-al-bastră… În poezia Floare Albastră poetul are un dialog fructuos cu o floare pe care intenționa să o defloreze. > Și cu Manole… Mitu lui Ma-nole era o calfă de zidar pe care-l chema Dumitru. Tată lui era Meșterul Manole, dar ei nu s-au înțeles niciodată de parcă între ei era un zid. Baiazid, baia… zid… > Și cu sergentul… Peneș Curcanul a avut o rană în pulpă care practic l-a legat de mâini și de picioare. Fă-mă, mamă, ce n-am fost, pădurar & șăf… > Ș-un băgău… Lică Sămădăul era un măgădău de om care a pus foc la Moara cu noroc deoarece Ana, nevasta lui Ghiță, nu i-a dat apă la moa-ră… Atât pe azi. Și… bogda-proste! Plaiului cu boi… Nimic nou sub soleil! Prin anii 80, când combăteam frenetic la catedra de la Măzănăești, la o a VI-a, la întrebarea cu ce se papă cuvântul cărturar, Iliuță a răspuns fără să clipească… Cărturarul?! Un om care dă șura cu păcură… Asta să hie, vaai!, și soarta domnilor cu carte, cu purcoi de diplome (fără acoperire), peste câtăva, puțină, vremee?! Și, doi la mână; las’ că nici americanii de sub ochișorii noștri nu-s mai breji, că iată poveste. Acu niscai anișori, senatorul republican Bob Dole, candidat la președinția Statelor Unite, a fost invitat la Institutul Goethe din Berlin să țină o prelegere. Mister Dole s-a scuzat, însă, printr-o epistolă, că din pricina campaniei electorale nu se poate deplasa, dar că ar fi extrem de fericit dacă Domnul & Doamna Goethe l-ar vizita la ferma sa din Arkansas! Yankeii, cu vacile, cu cornutele lor – mioriticii, cu berbecii lăi și bârsanele bucălăi. Pe picioare de plai… Cu boi… d.b.