Parlamentari dărmăneșteni în trei secole diferite

Cu 160 de ani în urmă, așadar în secolul al XIX-lea, comuna Dărmănești, județul Suceava, avea parlamentar în Parlamentul din Viena. „Comisia circumscripției electorale Suceava… raportează că alegerile pentru Parlamentul din Viena s-au ținut în Suceava, la 14 iunie 1848… și că electorii au ales… pe Ioan Dolenciuc, țăran din Dărmănești (Hatna) cu 59 de voturi din 74.”

 

Activitatea deputatului Sucevei în Parlamentul de la Viena a fost deosebit de rodnică. Astfel, cum menționează documentele vremii, de la deschiderea parlamentului, de la 22 iulie 1848 și până la 5 octombrie a aceluiași an, deputații Bucovinei, Gheorghe Timiș, Mihai Bodnar, Ioan Dolenciuc, Vasile Mogoș și Anton Karl, au avut intervenții și luări de cuvânt, au făcut propuneri și amendamente privind eliberarea țăranilor, traducerea petițiilor și în limba română, folosirea gratuită a izvoarelor sărate pentru nevoile țăranilor. Susținând cauza țărănimii, al cărui fiu era, Ioan Dolenciuc, deputatul din Hatna, adresează o scrisoare țăranilor din Bucovina, în care îi acuză pe deputații care nu au sprijinit cauza țărănească că sunt în „solda” stăpânilor de pământ, urmând să-i readucă pe țărani la vechea stare de robie fașă de stăpâni. Din scurta prezentare a activității deputa-tului rezultă că Ioan Dolenciuc, împreună cu ceilalți deputați din Bucovina, a susținut, și în unele cazuri a reușit, să obțină mai multă dreptate și libertate pentru populația din zonă („Dărmănești, mărturii ale trecutului”, Victor Nicolae Cossaris). După 142 de ani, mai exact în 1990, în secolul XX, din satul Dănila, com. Dărmănești, Ștefan Tcaciuc a fost ales deputat în Parlamen-tul României din partea Uniunii Ucrainenilor din România. A fost parlamentar până în 1996. Din 1997 și până în anul 2000, un alt dărmă-neștean, de data asta din Măriței, a fost ales ca deputat: dl prof. Vichentie Nicolaiciuc. Pentru ca în prima legislatură din secolul XXI să revină ca deputat Ștefan Tcaciuc. Așadar, trei deputați dărmăneșteni în trei secole: XIX, XX și XXI. În timpul mandatelor deputaților Ștefan Tcaciuc și Vichentie Nicolaiciuc, în multe școli a început să se studieze limba ucraineană. S-au inaugurat Liceul Ucrainean „Taras Șevcenko” din Maramureș, clase de limba ucraineană la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Suceava și la Liceul „Lațcu Vodă” din Siret. Mulți dintre tineri studiază sau au studiat în Ucraina. S-a înființat o grupă de limba ucraineană la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, primii absolvenți predând în cadrul unor școli din jud. Suceava, sau ocupând diverse posturi bine remunerate. În cadrul posturilor teritoriale de radio Iași și Cluj s-au înființat rubrici săptămânale (cam scurte, e drept…) în limba ucraineană. Poate că lucrurile ar fi mers din bine în mai bine, dar unde unitate nu e… De ce zic așa? La un moment dat, din motive care-mi scapă (asta ca să nu fiu caustic), din Uniunea Ucrainenilor din România s-a desprins o „aripă” intitulată Uniunea Democrată a Ucrainenilor din Româ-nia, iar acum trei legislaturi a apărut și Uniunea Culturală a Rutenilor din România; și nu m-ar mira să „renască” huțulii și mai știu eu cine. Între timp, Ștefan Tcaciuc a trecut la cele veșnice, iar deputăția a revenit Maramureșului, în persoana dlui Ștefan Buciuta. Cine știe, poate cândva se va mai vorbi despre un deputat de pe aceste meleaguri. Trăim cu speranța…