…C-am cuțit și taie bine!
Marți după-amiază, săptămâna trecută, pre când nația își slăvea eroul național la naștere (ziua Eminescului), ca să se ție minte, în Colegiul „Nicu Gane” Fălticeni a descălecat grăbit și furios Edy M. (de la Textil-loco, clasa a 10-a), apelat de iubițica lui, elevă aci, tot a 10-a, aflată la… strâmtorare provocată de… dragoste chioară & amor ghebos. Un coleg zbanghiu, c-un cârd nătâng de bilețele deocheate, a zăpăcit-o cu afronturi impardonabile ce-și cereau urgent răzbunare, păi nu!? Și Edy (după sloganul străbun prietenul la nevoie mică-nevoie mare se cunoaște) a venit cu grăbire să ceară socoteală agresorului. Lu’ Andrei Bogdan, și ’mnealui studios tot la a 10-a. Edy s-a pornit să lovească, dar, vai, avea să asiste la o întâmpinare neașteptată: Andrei scoate miraculos hangerul din teacă (…ca Andrei Popa phoenicșilor!) și… PAK la răsboiu: spintecă iute la brațul Andreiului! În așa hal, că Edy fu băgat în spital. Cu cântecu’ din străbuni: Ori la bal ori la spital ori la morgă-n galantar… – astea sunt reperele exercițiului (ori datele problemei). Noi, noi nu ne băgăm. Sunt alții capacitați s-o facă. Da’ noi putem să luăm în primire speța și s-o procesăm. Mediatic. E și treaba presei de-acum… Așa că am intram într-o școală, cam tot de calibru celei pomenite, ș-am atacat cazul. Îți trebuie alți juzi mai competenți decât copiii?! Că doar se bine știe: copiii și nebunii mai spun astăzi adevărul. Așa că: pe cai, pe iepe, că se filmează! Și se procesează.
De ce violența în școli? Am muncit la treaba asta într-o oră a simpaticului magistru de istorie Nic. Postolache (cu bărbuță și cu 61 anișori etate!, da’ nu-i dai…) la chiar clasa domniei sale de dirigenție. 12 B, C.N. „Petru Rareș”.
Să vedem, s-auzim! Să ne bucurăm ?! Hai…
Hangerul lui Andrei avea și teacă… Un… turnător îmi zice că violența în școli e una din dramele societății izvorâtă dintr-o prea mare nepăsare a unora și o lipsă de echilibru psihic a altora. Un manifest anarhist care poartă amprentele zilei de azi. Boon! Mizerabilitatea ne inundă, spune Otilia, iar violența nu pare a fi mai prejos. Nu-ți mai este frică de nimic, și începi din lucruri mici. Vin apoi și cele mari. Negreșit. Rănești. Ucizi. Ești lipsit de credință, conștiință, bun simț, rațiune, mai uiți de toate. În fond, nu mai rămâi la stadiul la care te poți numi OM. Alexandrina: Niciodată să nu subestimezi previzibilitatea prostiei, pt. că nu-mai din prostie se poate întâmpla un incident ca cel care tocmai ne-a fost relatat. Violența în școli nu este decât un teribilism afișat spre a ascun-de adevăratele slăbiciuni. Pe-aproapelea e și Sorina: Violența în școli e un lucru des întâlnit printre elevi, încă de la cele mai mici vârste. Nu toți primesc o educație propice în familie, cât și din cauza jocurilor și filmelor agresive la care toți avem acces… Un… Anonim crede că acest lucru ține mai mult de educația fiecăruia și sistemul în care trăiește. Dacă am lua statul America drept exemplu (unde violența juvenilă este înfloritoare) ne putem da seama de influența sistemului asupra tinerilor (libertate excesivă)… Liceu, cimitir al tinereții mele… Din cauza faptului că școala nu mai este „ca pe vremuri”, violența din școli este din ce în ce mai frecventă. Acest lucru se datorează în principal elevilor care se uită prea mult la televizor sau joacă multe jocuri pe calculator. În acest fel, elevii devin mai violenți atât verbal, cât și fizic cu cei din jurul lor, în special cu colegii… A vorbit Mihaela. Lăcry: Violența izvorăște dintr-o mânie mocnită ce se exteriorizează într-un mod nefast… G.D.: Vio-lența în școală este un subiect la modă, astăzi. Tot mai mulți elevi și profesori se folosesc de violență pentru a-și atinge scopurile, majoritatea ascund aceste lucruri… Irina: Elevii care asistă acasă la scene violente tind să imite, să re-pete ceea ce văd, agresându-i pe cei din jur… Mintea conduce pumnul… Oana: Generațiile viitoare s-au degradat atât de tare încât la orice pas auzim sau vedem acte de violență. Nu contează dacă este vorba de violență corporală sau ver-bală, ea este prezentă mereu, în fiecare școală. Gianina: Violența de limbaj este partea cea mai răspândită, lucru trist. Personal, o văd ca pe o pată de „vulgaritate” care face rău celui de lângă tine… Ionuț: Nu cred că este primul incident de acest gen. Violența la această vârstă este des întâlnită întrucât izvorăște din gelozie, invidie sau doar din dorința de a demonstra altuia că ști mai bun, mai „tare” și vrei cu orice preț să-l surclasezi. Din păcate nimeni nu se gândește la consecințe. Ayay: Există! Și în școli, și pe stradă, și în autobuz, și oriunde! E poate din indiferență, zgârcenie sau… Mai bine să zâm-bim și să fim buni unii cu alții! Narcisa: Infantilism. Lipsa unei bune creșteri. Prea multe filme care instigă la violență. Nepăsarea celor care pot lua măsuri. Shalymar: Violența în școli există… dincolo de ochii așa-numiți „atot-văzători” ai gardianului de la intrare. Faptul că nu ajunge la cote alarmante ține de fie-care dintre noi, de educația fiecăruia…, de înțelegerea pe care ne-o acordăm reciproc… Ne putem înțelege fără a da cu pumnul… Carmen: Violența face parte din viața noastră… exteriorizare a stresului, a problemelor zilnice, violența fizică sau verbală capătă din ce în ce mai multă „populari-tate”… În școli, licee, elevii apelează la violență verbală de cele mai multe ori, violență pe care o îndreaptă asupra colegilor și profesorilor… Nu sunt de acord cu violența deoarece toți suntem oameni, greșim, dar putem vorbi unii cu alții și în acest mod ne putem înțelege fără „a da cu pumnul” sau fără „a tăia cu cuvintele”! S.M.: Violența e în tot ce suntem azi. Am cre-zut întotdeauna că violența se naște din prostie, dar, în momentul acesta, am ajuns la o concluzie: violența nu e altceva decât o mască a fricii. Elevul e o victimă a ceea ce suntem, azi. Adriana: La nervi, i se poate întâmpla oricui… Alex: În clasele mai mici, obișnuiam să ne mai încăierăm ca între băieți… Altă Irina: Violența a invadat toate sectoarele societății. În consecință, a intrat și în in-stituțiile școlare sub diferite forme, dintre care, cea mai gravă este violența fizică. Totuși, cred că în școlile/liceele fruntașe aceasta nu e o constantă, ci o raritate… Claudia: În ziua de astăzi, violența apare la vârste din ce în ce mai fragede. De ce? E vorba de o degradare a socie-tății, în general, a conceptu-lui de familie, în particular, și o inversare a valorilor morale… Alexandra: În ziua de azi, violența în școli a luat amploare și multe lucruri „din afară” o influențează. Violența este un act de ino-vație din partea elevilor. Îmi place foarte mult atmosfera din liceul nostru, Petru Rareș. Nu am auzit de incidente pe-trecute la noi în școală, însă, din câte știu, nu aceeași este situația în liceele industriale. Copiii sunt mai violenți, însă, probabil, este vorba de edu-cația sau mai ales, de proble-mele din familie, care îl con-duc la un caracter agresiv. Nu știu dacă violența poate fi combătută, însă putem să-i ajutăm pe cei mai violenți… Mihaela A.: Violența din școli este datorată, mai mult sau mai puțin, teribilismului de care aproape toți adoles-cenții de astăzi suferă. Din cauza faptului că trăim într-o lume în care, pe zi ce trece, ne convingem că aparența este mult mai „apreciată” decât esența, cu toții afișăm o falsă imagine celor de lângă noi. Cu alte cuvinte, violența apa-re de cele mai multe ori datorită exceselor de personalitate… Și elevul, sub vremi… Hotărât lucru, vremurile s-au schimbat și, odată cu ele, și omul (cu tabieturile și năravurile lui). Pe vremea bunicii, pe vremea lui Pasvante-chiorul, pe vremea lu’… lucrurile ședeau într-o oareșcare ordine. Echilibru și naturalețe, baremi. Cât de cât. Echilibru al tihnei, al liniștii, al simțului bun. Omul sub vremi, vorba iubitului cronicar moldav. Omul, humanoidul de tip nou, un neandhertal postmodern, cu cravată. Schimbul de mâine-poimâine. Când… țara va arde, iar, de tătari. Iar baba, păi baba va bea, în continuare. Cu… cu lăutari… Ce este, vedem sub ochii noștri: E INIMII DURERE! Ce va mai fi, tot vorba ilustrului cronicar: SĂ SPARIE GÂNDU’… A consemnat (cu decentă… groază) DUMI BRAD
Comentarii