„Ceea ce clădim acum va da roade abia peste doi ani !“

Interviu cu PETRU GHERVAN, antrenorul Universității Suceava
Pentru echipa locală de handbal s-au încheiat meciurile din turul campionatului. Cu un total de 15 puncte, CS Universitatea se află la finalul primei jumătăți a campionatului, pe locul 6. Elevii lui Petru Ghervan sunt în grafic pentru îndeplinirea obiectivului propus la începutul sezonului. După un debut de campionat foarte bun, despre care tehnicianul formației sucevene spune că se datorează începerii din timp a pregătirilor, finișul a fost sub așteptările iubitorilor handbalului. Obișnuiți cu rezultatele bune ale lui Bibirig&Co., ei au sperat într-o victorie și în fața campioanei HCM Constanța. Prin intermediul ziarului „Crai nou”, Petru Ghervan explică suporterilor care au fost punctele forte și punctele slabe ale echipei sale în acest sezon și ce gânduri are pentru anul care urmează. De asemenea, el a dorit să elimine orice suspiciune care a planat asupra unor jocuri din acest tur de campionat.
 

PETRU GHERVAN

– Ce s-a întâmplat, până la urmă, la jocul cu HCM Constanța? – Din păcate, la meciul cu HCM am revenit la aceleași probleme pe care le-am avut în sezonul trecut la Brașov sau la Tg. Jiu, când am fost luați pe sus, adversarii jucând foarte tare. Înfrângerea de duminică mi-a lăsat un gust amar. Când simți că ai scăpat de unele probleme pentru ca mai târziu să-ți dai seama că nu e așa, nu poți fi decât dezamăgit. Ați văzut ce a spus Laurențiu Toma la conferința de presă „Mă bucur că reușim să gestionăm tot mai bine finalurile de joc”. Până la urmă, nu trebuie să uităm că am jucat în fața unei echipe care a participat în Liga Campionilor și care are în componență jucători cu expe-riență în Liga Națională. „Singura atitudine cu care puteam câștiga în fața Constanței era aceea pe care a arătat-o Leonard Bibirg” – Cum ar fi trebuit să jucăm pentru a câștiga duelul cu campioana României? – Fiecare jucător de la noi are anumite sarcini de joc bazate pe dinamism și viteză. Noi am urmărit jocurile Con-stanței din ultima perioadă și era evident că ei sunt într-o revenire de formă. Bogdan Pralea a punctat foarte clar la conferința de presă, atunci când a spus că niște sarcini de joc stabilite nu au fost respectate din cauza atitudinii. Ați văzut din ce cauză Leonard Bibirig nu a mai putut continua jocul, el suferind o ruptură musculară. Spiritul lui de sacrificiu și modul de a se dărui total l-au adus în actuala situație. Singura atitudine cu care puteam câștiga în fața Constanței era aceea pe care a arătat-o Leonard Bibirg la cele două faze. S-a dus printre adversari, a căzut, a dat gol și a revenit repede în apărare. Doar așa puteam să impresionăm echipa adversă, pe arbitri sau pe cine vroiam noi. Constanța trebuia să vadă o echipă a Sucevei care nu are limite pentru a câștiga, fără să avem rețineri, ezitări sau jumătăți de măsură. Este singura șansă a unei echipei mai mici cu jucători mai ieftini și mai puțin valoroși. – Cât de gravă este accidentarea lui „Bibi”? – La 37 de ani s-ar putea să dureze mai mult recuperarea lui. În debutul returului ne așteaptă câteva jocuri foarte grele. Cu Dinamo nu ar fi putut juca oricum, dar va fi meciul cu Poli Timișoara, de acasă, unde vom avea nevoie de el. E vorba de pregătirea de iarnă care nu este tocmai simplă, iar la el o aseme-nea accidentare este mai complicată. Revin la momentul acci-dentării lui. Cum s-a dus el la faza aia, la sacrificiu, printre 3 oameni, a trecut pe lângă unul prin dreapta și apoi și-a făcut loc printre ceilalți doi. Leonard avea o leziune mai veche și aici am avut noi doi o discuție, la care el mi-a spus „nu există domnule, eu joc, mă antrenez”. Se dovedește că niște principii, de altfel rigide pe care le am eu, nu le-am respectat. Acum nu vreau să-l învinovățesc pe el, pentru că s-a accidentat. Noi am câștigat multe meciuri datorită lui. – Ce aveți să vă reproșați după acest joc? – Nu am jucat suficient de mult cu doi pivoți în momentele în care trebuia, și mă refer la Tcaciuc și la Ignat, care ar fi putut să fie mai mult în teren și să favorizeze jocul interilor. De ase-menea, în privința lui Țuțu, am avut discuția pe bancă, dar în momentul acela l-am ales Chiruț pentru că am crezut că el poate să rezolve jocul mai ușor. Se pare că am făcut abstracție de faptul că arbitrajul ar fi putut să închidă ochii în anumite mo-mente, după cum au făcut asta de fiecare dată când apărătorul nostru era împins de pivotul lor. „În momentul în care ai în echipă un jucător ca Toma sau unul cu brațul lui Csepreghi, îți permiți și 2 contra 6 să dai gol” – Cum vă explicați că, în ciuda numeroaselor eliminări din tabăra adversă, nu am putut profita? – Nu este o întâmplare asta. Și Uztel Ploiești ne-a dat gol în inferioritate numerică, deci echipe mult mai slabe. E simplu. De aceea unii sportivi joacă la echipe de locul 6-7, cum este Suceava, și nu joacă la Constanța, la echipa campioană. Jucătorii de acolo au fost selectați în baza unei valori certe, demonstrate. La noi este altfel. Avem misiunea ingrată de a lua jucători care promit foarte mult sau care în viziunea noastră s-ar plia în cadrul lotului. În echipa noastră întotdeauna valoarea colectivă trebuie să depășească valoarea individuală. Cu excepția lui Bibirig, noi nu avem jucători care să tragă din urmă echipa decât foarte rar, portarii în special. În momentul în care ai în echipă un jucător ca Toma sau unul cu brațul lui Csepreghi îți permiți și 2 contra 6 să dai gol, pentru că, până la urmă, unul singur aruncă la poartă. În momentul în care sarcinile de joc își pierd din inten-sitatea cu care le tratezi, apare o oarecare relaxare, de care noi am mai suferit și în trecut. Cred că va trebui să facem jocuri întregi pentru superioritate numerică și jocuri întregi pentru inferioritate numerică. Probabil că cea mai simplă soluție este creșterea în valoare a jucătorilor. Mitrea și Tcaciuc sunt singurii jucători din lot cărora le va expira contractul în vara lui 2008 – Dacă nu cresc în valoare, aduceți alții… – Cu siguranță, dacă ne vom permite asta. Cu părere de rău trebuie să spun că odată cu schimbările făcute la echipă am încercat și schimbări personale de atitudine, adică să fiu mai elastic, să nu fiu foarte rigid în principiile pe care le-am respectat ani de zile. Problema este că noi aveam un buget pentru anul acesta de locul 8, în condițiile în care vom aduce 2-3 jucători. În vară, am spus că ne propunem mai mult, când am văzut că Bibirig este în regulă, Pralea la fel, când am văzut că toata lumea are disponibilitate pentru performanță. În acel moment am cerut ca toți jucătorii să-și prelungească contractele, pentru ca peste doi ani să facem performanță maximă. Mitrea și Tcaciuc au prelungit doar pentru un an și trebuie să discutăm cu ei. – Care rămâne obiectivul echipei pentru acest sezon? – Odată stabilizată această structură de bază a echipei, am încercat să urcăm mai mult, să cerem mai mult jucătorilor, ca obiectivul pentru acest sezon să fie stimulativ. Era locul 7, adică prima jumătate a clasamentului. Pe locul 7 nu cântă muzica anul acesta. Nu știu dacă e bine în cupele europene anul acesta, pentru că nu avem sală, nu avem lot. Sigur, bugetul aproape că s-a dublat, salariile jucătorilor au crescut, dar nu s-a schimbat valoarea jucătorilor. Ceea ce noi clădim acum va da roade abia peste doi ani. În sport se pot întâmpla foarte multe lucruri. Nu putem să gestionăm din punct de vedere psihic și comportamen-tal pe toți cei 17 oameni pe care îi avem acum în lot. A reuși acest lucru înseamnă să fii Dumnezeu. Dar, ca să dăm o linie de conduită generală, asta putem face, și conduita pe care am cerut-o nu a fost cea care a fost prezentă în jocul cu HCM Constanța. „Trebuie să ne luăm anumite măsuri, pentru ca jocul pe care îl văd arbitrii și jocul pe care îl practicăm noi să fie cât mai aproape unul de altul” – Cum vă explicați că brigada Pleșa/Pripas ne-a arbitrat cu Steaua și Constanța și de fiecare dată am pierdut? – Hai să vă spun un clasament al arbitrilor din România așa cum îl știu eu: Din/Dinu, Bejenariu/Cârligeanu, Pleșa/Pripas, Pavel/State, Stark/Ștefan, Harabagiu/Stănescu. La început de campionat federația solicită cluburilor să spună trei cupluri de arbitri care nu dorim să le arbitreze și se pare că unii dintre a-cești arbitri internaționali nu ne-au adus noroc. Asta este situa-ția. Nu putem să spunem mai multe. În ce privește strategia noastră, va trebui să fie una categorică în sezonul viitor. Trebuie să ne luăm anumite măsuri, pentru ca jocul pe care îl văd arbitrii și jocul pe care îl practicăm noi să fie cât mai aproape unul de altul. – Au fost și câteva incidente între cele două galerii, precum și între suporterii constănțeni și forțele de ordine. Cum ar putea fi evitate acestea pe viitor? – HCM Constanța nu și-a anunțat prezența unei galerii la noi. Au venit cu toată conducerea, dar în virtutea unui spirit de fair-play le-am afectat acea porțiune din tribună și ați văzut ce au înțeles să facă acei băieți răi. Sunt galeria de la fotbal. Eu am fost încă de la începutul întâlnirii și am încercat să aplanez conflictul. Ai noștri au fost provocați. Ei practic au venit de la Constanța ca să provoace, să se bată cu jandarmii. Este o boală pe care eu nu o înțeleg. Nu știu ce urmăresc anumiți indivizi de după bloc care au anumite frustrări și vin să se bată în sălile de sport. Cu siguranță, nouă ni se va suspenda terenul. Au fost mai multe forțe de ordine decât altă dată. A fost și o sticlă care a ajuns în teren din greșeală, dar faptul că cei de la Constanța au venit la mine și mi-au spus că am dat eu cu acea sticlă după arbitri este lipsit de bun simț. Nouă ne rămâne un singur lucru de rezolvat. Forțele de ordine care vin la sală să asigure paza să se specializeze pe activitatea respectivă. În momentul în care vor fi aceeași oameni și vor înțelege cum funcționează psihologia de masă și vor înțelege ce fel de oameni vin la meci vor putea să preîntâmpine astfel de incidente, care sunt împrumutate de la fotbal. – După un început bun de campionat, pretențiile publicului au crescut, iar finalul turului nu a fost cel așteptat. Care ar fi explicația? – În vară am cerut răbdare pentru ca această echipă să se ruleze, să se rodeze, până la primele rezultate. Deciziile bune luate atunci au fost legate de începerea destul de devreme a pregătirilor. Firesc este că atunci când ai un tur de campionat în față, să-ți gestionezi forma sportivă, relația dintre volumul și intensitatea de efort, astfel încât să atingi vârful de formă în anumite perioade, după care este normal să apară și perioade de recul, pentru că asta spune biologia. În aceste condiții am încercat să rezistăm bine celor 4 etape de foc din debutul campionatului. – Să înțeleg că ați dorit un vârf de formă pentru primele etape și spre final a intervenit oboseala? – Meciul cu Dinamo de acasă a fost un meci încâlcit, pe care l-am câștigat datorită pregătirii fizice. De asemenea, au contat forma bună a lui Pralea și o aruncare norocoasă a lui Adomnicăi. A fost meci câștigat la un gol. La Timișoara, în schimb, am domi-nat categoric și am arătat că suntem una dintre echipele bune ale campionatului. Acolo am primit numai cuvinte de laudă. „Este exclus să se facă vreo înțelegere între CS Universitatea Suceava și orice altă echipă din Liga Națională, câtă vreme eu voi fi aici antrenor” – Cu Steaua a venit prima înfrângere. Trebuia să fie altul rezultatul? – La ce vă referiți? – La rezultatul final al meciului… Poate un egal era mai echi-tabil pentru ambele echipe, nu? – Normal că la meciul cu Steaua de acasă s-ar fi putut mai mult. Este exclus să se facă vreo înțelegere între CS Universitatea Suceava și orice altă echipă din Liga Națională câtă vreme eu voi fi aici antrenor. Se aud multe discuții de genul acesta. Meciul a fost televizat. Unii chiar mi-au spus că drept ar fi fost să fie altul rezultatul. Au fost și unele decizii ale arbitrilor despre care nu vreau să mai vorbesc acum. – V-ați revenit totuși repede, reușind o remiză la Baia Mare… – Acolo a fost iar un meci bun făcut de noi. Au fost practic acele patru etape bune. Un joc în care am câștigat un punct no-rocos pe care l-a fel de bine puteam să nu-l câștigăm. Contribuția decisivă i-a aparținut lui Pralea în ultimele 3 secunde, când a fost un 7 metri pentru băimăreni. Dacă nu făceam egal acolo, nu știu dacă am mai fi putut vorbi despre un început foarte bun de campionat. A urmat meciul cu Tg. Jiu pe care l-am câștigat fără drept de apel, printr-un joc bun. Atunci am avut într-adevăr o atitudine bună. Leonard Bibirg a fost preocupat să deslușească jocul adversarilor și a făcut-o foarte bine. La meciul cu Pandurii am fost peste, net superiori, au recunoscut și ei că am fost mai buni, deși, în plan organizatoric, Pandurii au venit foarte bine pregătiți, fiind însoțiți la Suceava de întreg staff-ul lor. – La Medgidia ați suferit cea mai severă înfrângere din tur. Ce s-a întâmplat acolo? – A fost un meci care ne-a lăsat un gust amar. Acolo a fost aceeași problemă care s-a manifestat și cu Constanța. Ne-au surprins cei de la Medgidia. Ei erau disperați. Dacă pierdeau acel joc erau retrogradați. Le-am dat o gură de oxigen și ați văzut că ulterior și-au revenit. A fost un meci în care ne-au arbitrat doi internaționali, Pavel și State, însă nu trebuie să punem pe seama arbitrajului rezultatul de atunci. Atitudinea noastră a fost greșită. Nu am făcut nimic ca să impresionăm arbitrii sau adversarii și să lăsăm impresia că ne putem lupta pentru un rezultat mai bun. Am revenit abia pe final, când diferența era deja foarte mare. – Cu toate acestea, au urmat iar câteva jocuri bune. Victoria cu Uztel, egalul de la Oradea și succesul cu Odorhei… – Uztel este o echipă care se vede că suferă și care cred că va retrograda. Sincer, cred că la Oradea puteam să câștigăm, dar nu am reușit asta numai din cauza unor inexactități. A fost mulțumitor un egal la Oradea, care avea atunci un parcurs destul de bun, dar acum ei sunt într-o situație destul de delicată, în care am putea să ajungem și noi dacă nu ne vom lua măsuri de precauție, mai ales în ceea ce privește pregătirea. Cu HC Odorhei am tratat meciul cu maximă seriozitate. O echipă care la ora aceea era pe primul loc și nu avea nicio înfrângere. Ne întâlnisem cu ei o singură dată, la Bistrița, într-un amical, unde am câștigat la un singur gol. – Ați greșit față de antrenorul Ștefan că l-ați învins la 11 goluri? – Nu. Categoric nu. Nouă ne trebuia o bancă foarte bună cu jucători care să vină din urmă și care să joace foarte bine. A fost o atitudine generală de echipă. În momentul acela rezervele și-au făcut datoria. Nu a fost nicio discuție de a nu bate la o diferență mare pe HC Odorhei. Constantin Ștefan nu este omul care să ceară milă, e un antrenor cu mândrie. El a avut niște calcule pentru jocul următor cu Dinamo, noi am avut calculele noastre și faptul că acestea suprapuse ne-au dat nouă câștig de cauză dovedește că au fost raționale. Oricum, el a digerat greu acea înfrângere. „Știința Bacău a pierdut un punct pe care îl avea programat ca și câștigat” – Despre meciul cu Bacăul se spunea că Suceava va pierde în tur și va câștiga în retur. Până la urmă a fost egal… – La Bacău a fost meci cu istorie. Am citit despre acel joc pe niște forumuri despre niște rezultate prezumtive. Meciul s-a jucat. Numai cine nu a văzut meciul nu poate confirma. S-a jucat într-un ritm drăcesc. Raporturile noastre cu Bacăul erau clare. Ei ne-au bătut pe unde ne-au prins și i-am lăsat să creadă că sunt mai buni decât noi. Ei au crezut asta, iar noi am crezut că îi putem bate. Meciul de la Bacău a fost un egal care până la urmă putea să fie o victorie pentru noi, dacă nu intra Armanu, care a jucat excelent. Știința Bacău a pierdut un punct pe care îl avea programat ca și câștigat. – Și am ajuns la finalul sezonului. Victorie cu Caracal și în-frângeri cu Reșița și Constanța… – Finalul de sezon nu a fost cel dorit de noi. Și aici revin la avantajul avut la începutul campionatului, când am profitat de faptul că am început devreme pregătirile. Un ciclu de pregătire cu vârf de formă într-o anumită perioadă și unele căderi durează 3-4 luni. Noi avem aproape 6 luni, am zis că jucătorii sunt tine-ri și se pot recupera ușor. Nu am preconizat că va fi etapă interme-diară și nu oriunde, ci la Reșița. Primele 4 etape, care am zis că sunt foarte importante, au lovit în ultima săptămână, când am jucat 3 meciuri. Cu Romvag am jucat 20 de minute cu prima garnitură, după care am încercat să-i rulăm și pe ceilalți jucători, tocmai în ideea jocurilor cu Reșița și Constanța. – Sunt multe voci care spun că am cedat ușor la Reșița… – La Reșița a fost un meci în care eu rămân la concluzia că nu puteam să câștigăm în condițiile în care am jucat 18 minute în inferioritate numerică. La ei au fost eliminări pentru un protest și pentru o minge aruncată cumva în picioarele arbitrului. – Aceleași voci spun că dacă învingeați pe UCM Reșița nu mai erați secundul lui Omer la națională. Cum comentați? – Am auzit și eu de asemenea speculații. OK. Hai să vedem cum ar fi trebuit să punem problema ca să fie adevărat ce se spune. Să presupunem că nu s-a jucat. A fost trucat de secundul și principalul naționalei. Cum ar fi fost ca acest meci să se joa-ce pe bune? Trebuia să-mi prezint demisia de la națională mai întâi și apoi să merg la Reșița și să pierd la vreo 11 goluri și era mult mai bine. De ce să vedem lucrurile cum nu sunt? Eu am spus o chestiune. Această echipă nu este cumpărată. Aici sunt câțiva jucători veniți și nu am nicio o îndoială că de oriunde ar fi venit vreun jucător sunt sigur că niciunuia dintre ei nu îi este indiferentă echipa. Toți au aceeași menire. Nu putem să discutăm despre mercenari la această echipă. – Dar s-a ratat foarte mult… – Faptul că a ratat un jucător de-al nostru la semicerc nu poa-te să ducă spre ideea unui non-combat. Nu poți să faci un sce-nariu de acest gen în care să stabilești cu portarul în ce parte arunci mingile. Articolul care a apărut a doua zi în presa locală din Caraș Severin este intitulat „Legea lui Paloma”. Dacă și jurnaliștii de acolo spun că portarul lor a câștigat meciul, atunci ar trebui să-i credeți măcar pe ei. Poarta lor a funcționat perfect în acel meci, iar noi nu ne așteptam la asta. Cu siguranță au fost și mingi aruncate cu superficialitate sau cu o lipsă de concentra-re, dar când portarul îți apără din situații clare, aia nu poate fi aranjată. Vreau ca lucrurile să se lămurească. Nu vor fi înțelegeri în prealabil între echipa noastră și vreo altă echipă din Liga Națională cât Petru Ghervan va antrena la Suceava. Este stânje-nitor să se spună că Ghervan și-a vândut echipa la Reșița pentru că el vrea să fie la echipa națională. Mi-a zis un constănțean, care de altfel m-a înjurat tot meciul de duminică: „Ai învățat de la Omer să plătești arbitri și să faci numai coțcării”. Când să în-văț eu astea de la Aihan Omer, dacă m-am întâlnit cu el la meciul din Germania și în cantonamentul pentru Trofeul Carpați? Sunt lucruri pe care nu trebuie să le bag în seamă. – Și despre zvonul cu Bibirig antrenor la Dinamo? – Hai să vă spun cum am aflat eu știrea asta total eronată. Eram la Severin, în cameră cu Leonard, și am dat pe Sport.ro să vedem dacă va fi transmis meciul și în reluare. Am văzut știrea că Voica de la Dinamo este incert, pentru că ocupă locul 8 și că succesorul lui ar putea fi chiar fostul jucător Leonard… și atât. Leonard și-a pus pătura în cap și a zis „ce-i domnule cu ăștia?”. Poate o fi vorba de Leonard Doroftei! Sunt oameni care fac astfel de supoziții doar pentru a se remarca. – Cum este văzută echipa Universității Suceava la FRH? – Până anul trecut eram văzuți foarte bine, eram o echipă iubită de toată lumea. Nu băteam pe nimeni, nimeni nu avea probleme de arbitraj cu noi. Poate erau reproșuri doar vizavi de sala de sport de la LPS. – Ajungem și acolo… Dar sunt cunoscute afinitățile unor persoane din cadrul federației față de un club sau altul. – Acum suntem văzuți ca un centru serios. Faptul că eu sunt la echipa națională nu aduce avantaje clubului ci mai degrabă dezavantaje pentru că împovărează pe cei care rămân acasă cu atribuții în plus. Noi ne știm bolile federației noastre. Acolo sunt mai mute curente diferite. UCM Reșița este sponsor, Olt-chim la fel. Nu pot spune eu că aceste cluburi sunt ajutate de federație, nu am dovezi în acest sens. Din punctul meu de vedere nu sunt în ordine aceste lucruri, dar probabil că cheltuielile cu loturile naționale sunt mari și astfel este nevoie de un asemenea compromis. Respectul pe care și l-a dobândit echipa din Suceava este unul veritabil și provine din munca pe care o facem noi aici și din jocul pe care îl prestăm. Nu mai este nicio echipă din campionatul României care să vină la Suceava cu gândul că me-ciul este câștigat. Vin aici și muncesc. Laurențiu Toma a spus că jocul de la Suceava a fost cel mai greu meci din deplasare, pentru HCM Constanța. Asta spune multe. – Câte puncte vă doriți pentru retur? – Noi am zis că, dacă totalizăm 30 de puncte, deși nu știu ce mai poate rezerva acest campionat, vom fi în prima jumătate a clasamentului, dacă nu chiar pe loc de cupă europeană. – Am ajuns și la sala de sport de la LPS. Cât se mai poate continua așa? – Nu putem să continuăm așa foarte mult. Am propus un plan de îmbunătățire a condițiilor de la LPS. Primăria Suceava a alo-cat deja un miliard pentru reamenajări și acestea sunt în curs. Poate se vor termina în perioada asta. E vorba de faianță, gresie, toalete ecologice. Nu vreau să acuz pe nimeni, dar acolo au fost niște probleme, din moment ce la 4 ani după construire trebuie deja făcute reamenajări. În nicio sală în care am jucat în deplasare nu am întâlnit ce este la noi. Din păcate, trebuie să spun asta. „Aș dori să putem vorbi cât mai concret despre o nouă sală în sezonul următor” – Cu directorul LPS, dl Bernicu, în ce relații sunteți? Vă sprijină îndeajuns? – Nu știu dacă dl Bernicu ne sprijină pe noi. Dl Bernicu are problemele lui de organizare la liceu. Noi am încercat să sprijinim liceul în aceste condiții, pentru că nu o să facem nimic acolo pentru a lua cu noi la Universitate. Tot ce se investește acolo se face în numele unei bune organizări a meciurilor de pe teren propriu. Este și în binele liceului. Sigur că nici lui nu-i ajung banii, nici personalul, care, din câte știu eu, este destul de restrâns. Am avut mai multe discuții cu dl Bernicu când au intervenit acele probleme cu aerul condiționat. Asta s-a întâmplat poate și datorită unor nesincronizări față de numărul de persoane care au venit la meci. Oricum, nu au mai existat acele probleme de condens. Până la urmă cred avem o relație bună. Din câte știu eu, s-ar putea să iasă și niște juniori foarte buni de acolo, anul acesta sau anul viitor. Vom vedea cum vom putea colabora și în acest sens. – Un mesaj pentru iubitorii handbalului și pentru cititorii ziarului „Crai nou”? – Eu vreau să mulțumesc celor care citind ziarul dvs. primesc toate informațiile necesare despre noi. Aș vrea să deslușim împreună toate neclaritățile și toate lucrurile tulburi care s-ar discuta într-un mediu sau altul. Prin intermediul presei ne câștigăm suporteri și câștigându-i pe ei îi mulțumim și pe cei care ne finanțează. Scopul în care suntem finanțați este acela de a promova numele Suceava. În retur vreau să fim mai aproape de așteptările fanilor. Suntem pe un parcurs ascendent, dar încă mai este nevoie de timp și aș dori să putem vorbi cât mai concret despre o nouă sală în sezonul următor, sală în care să încapă toți iubitorii handbalului din Suceava și să aibă acolo satisfacțiile pe care ni le dorim și noi.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: