Spre apus, spre timpul apus al Rodosului

În această dimineață plecăm nu numai spre apus, ci și spre timpul apus al Rodosului. Urcăm spre acropolă, la trei kilometri de Capitală, pe Muntele Smith, botezat astfel în amintirea amiralului englez care în 1812 a urmărit de aici mișcările flotei lui Napoleon în războiul împotriva turcilor. Priveliștea de care cu siguranță el nu a avut vreme să se bucure și care ni se deschide și nouă în fața ochilor este fără egal. Într-o parte ținutul cel verde, în cealaltă, marea, până spre linia ca un abur subțire a insulelor vecine și a Anatoliei.

 

Spre miazăzi, Orașul Antic, cel mai vechi oraș al orașului Rodos, ne așteaptă cu cele trei coloane reînălțate ale Templului lui Apollo. După fotografiile și ex-plicațiile de rigoare, coborâm în valea naturală în care în secolul II înainte de Hristos a fost construit stadionul. Doar partea superioară a potcoavei tribunelor a rezistat de atunci, restul e refăcut și funcțional: în această vară a anului 2007, aici s-au desfășurat Jocurile Olimpice Insulare. Și tot aici, rodienii și turiștii sunt așteptați și vin la atrăgătoare spectacole susținute de reputate trupe grecești și străine. Dar ceea ce ne tulbură cu adevărat, ca și măslinii cu măsline și smochinii cu smochine în ramuri printre care trecem, ca și ei, dar cu mult mai mult decât ei prin caierul pe care îl toarce în-chipuirea legând cu funigei de argint anotimpul nostru cu timpul celor de demult, este teatrul din vecinătate, amfiteatrul uneia din celebrele școli de retorică ale Rodosului. Ce indefinibilă senzație să te așezi pe una din treptele sale și să eziți să întorci capul la stânga sau la dreapta, acolo unde au luat loc, veniți din toate colțurile Greciei și ale lumii romane tineri dornici să stu-dieze retorica și filosofia, precum Cicero, Iulius Cezar, Lucrețiu, Pompei, Tiberiu, Cassius! Ce emoție, să închizi ochii și să-i asculți pe Apollonios, Posidonios, Menecles, Archelaos sau Molon, celebrul retor a cărui faimă l-a adus în insulă pe Cicero și pe care cunoscutul om politic și scriitor roman îl considera ,,un orator capabil, un remarcabil poet, cu o excelentă jude-cată”! Da, retorica și filosofia au fost cândva mândria Rodosului și cele mai luminate minți ale timpului l-au căutat ca pe vestit centru spiritual și cultural. De el se leagă și numele atenianului Eschine (rivalul lui Demostene), fondatorul, în 324 înaintea lui Hristos, al școlii de retorică, și cel al stoicului Panetios. Și să nu-l uităm, nici nu poate fi uitat, pe Kleobulos, fiul lui Evagoras, născut în secolul al VII-lea înainte de Hristos la Lindos, legislator înțelept și politician vizionar, care și-a cârmuit patria exemplar vreme de 40 de ani. Deopotrivă faimos filosof, lui i se atribuie numeroase îndemnuri care au străbătut, permanent actuale, veacurile: ,,Păstrează măsura!” ,, Trăiește sobru!” ,,Rațiunea să te călăuzească!”, ,,Fugi de nedreptate!”, ,,Vorba să-ți fie plăcută!” Grație personalității sale, micuța in-sulă Rodos a dat civilizației noastre nu numai una din cele șapte minuni ale lumii, Colosul, ci și pe unul din cei șapte înțelepți ai Greciei – Kleobulos. Coborâm în bătaia soarelui, printre măslini argintii și smochini cu fructe verzi. La rădăcina lor, firele numeroaselor instalații cu becuri te fac să te întrebi cum o fi arătând Orașul Antic noaptea, puternic luminat și pustiu. Sau poate nu… Câteva pisici, ireale în peisaj, ne urmăresc cu ochi misterioși. Ca și versurile unui poet român: ,,bias, pittacos, solon, chilon, kleobulos, periandros, /anacharsis /dragii mei înțelepți, scumpi învățați, /dragii mei greci, hai, înviați!”