Român ?

Au trecut două milenii și un veac de la prezența legiunilor romane în Dacia. La împlinirea celor două milenii, Roma a dăruit bucureștenilor o copie a celebrului monument ,,Lupa Capitolina”, reprezentând-o pe lupoaica ce i-ar fi alăptat pe fondatorii orașului, Romulus și Remus. Un secol mai târziu, țara noastră îi întoarce darul în trei sferturi din arestații de la Roma în acest an, circa 2700 de persoane provenind din România. Cruntă ironie, ultimul care le-a fost alăturat, un ucigaș de coșmar, poartă numele sfânt pentru italieni al întemeietorului Romulus. Această privire a realității, furnizată de realitate și adusă de presa din peninsulă în casa fiecărui cetățean, estompează prezența conaționalilor noștri de aproape o mie de ori mai mulți care nu intră în conflict cu legea, muncesc cinstit, trăiesc nu ușor și nutresc recunoștință față de cei care le-au dat o mână de ajutor la greu.

 

Ei sunt primii lezați de delincvența instalată dominant de cetățenii români de etnie romă în Italia. Nu numai că prieteniile, simpatiile se tot răcesc, nu numai că zâmbetul solidar a fost înlocuit cu rezervă și suspiciune, dar până și impulsul de a te prezenta ca fiind român a început să fie reprimat. Mai rău, românii au ajuns să se ferească să vorbească românește pe străzile Romei. E într-un fel și o plată târzie a interdicțiilor care nu numai pe noi ne-au împiedicat să călătorim liber peste hotare, dar i-au oprit și pe nomazi să-și ducă traiul nomad, ținându-i cu sila în România și prezentându-i apoi lumii întregi ca români. Așa se face că am apucat ziua în care dacă Băsescu s-ar duce acum la Roma (și nu numai mai târziu în Spania) și, prietenos și vorbăreț cum îl știm, l-ar întreba pe un bărbat gata să-l lase fără ce-o avea prin buzunare ce este, țiganul i-ar răspunde cu siguranță român, pe când constructorul venit din Bucovina pe schela unuia din noile edificii ale orașului lui Romulus și Remus ar ezita să-i răspundă la această întrebare, de teamă să nu-l audă patronul italian care tocmai l-a angajat.