Sculptorul din vis

Zgomotul daltei se aude sistematic, cu precizie de metronom. Miroase fin și ciudat în atelier a lemn și a lacuri încă ude. Sfinții și oamenii simpli de odinioară așteaptă peste tot prin sală și se ițesc parcă timid din rame, să vadă când le vine rândul la finisaje. Ochii meșterului alunecă pe fereastră și un zâmbet ușor mijește pe chipul lui. Câțiva lucrători de la compania de electricitate moșmondesc ceva la niște fire. Sculptorul se gândește că, dacă viața lui nu lua o anume întorsătură acum vreo zece ani, oamenii de acolo puteau să fie colegii sau subordonații lui. Gheorghe Miron a lucrat mult timp la fosta „Electrica” și i-a plăcut mult meseria. Recunoaște că avea și multe avantaje, pentru că, în ciuda programului mai încărcat, salariile de acolo au fost mereu foarte bune și asta nu era deloc de neglijat nici înainte, după cum nu este nici în ziua de azi.
 

S-a gândit și el, ca mulți alții și ca rudele din familia sa, că va ieși la pensie de aco-lo, că viața lui este deja așeza-tă pe o cale sigură și destul de prosperă. Totul s-a schimbat însă într-o noapte, iar sculp-torul de azi spune că nu regretă nimic. „Am avut un vis ciudat. Mulți îmi spun și azi că mint ori am înnebunit dacă le po-vestesc, așa că mă abțin. Dar a fost așa de real, încât am a-ceiași senzație bizară și acum, când îmi amintesc. L-am visat pe Iisus, care a venit să aleagă un ucenic și se uita la mine. Eu am fost un om credincios, dar nu dintre cei habotnici, ci unul obișnuit. M-a mirat visul și am avut un fel de îngrijorare, dar am încercat să trec peste el. Nu știam ce semnificație poate avea și mă gândeam și la ce e mai rău, ca tot omul. Du-pă un timp, am visat-o și pe Maica Domnului, care spunea că trebuie să mă apuc de sculp-tură și mă îndemna să nu mai aștept, să trec la treabă. M-am trezit bulversat de tot, pentru că nu pusesem mâna pe daltă în viața mea. Am văzut până atunci sculptori lucrând, îmi plăcea să îi privesc, dar nici nu mi-a trecut prin minte să încerc așa ceva”, povestește Gheorghe Miron. Sculptorul își mai aminteș-te că a încercat un fel de teamă și că s-a apucat de cioplit lem-nul numai ca să nu calce po-runca divină din vis. Familia lui era îngrijorată și nu a prea luat nimeni de bune prevesti-rile mistice și faptul că unui bărbat în toată firea și în toate mințile i se „arătase” așa ceva. „Nu aveam în minte niciun plan și nicio îndemânare la meșteșugul ăsta. Nici nu îmi dădeam seama dacă e greu sau ușor. Dar au venit toate de la sine – tema religioasă a lucră-rii, tehnica asta de basorelief în ramă, ordinea operațiunilor despre care nu știam absolut nimic. Nu am ratat până acum nici o lucrare, de mă mir și eu. Parcă mi-a ghidat cineva mâinile, mereu”. Sculptura a devenit repede o pasiune despre care spune că îl mistuie și îl calmează în același timp. După o vreme, a decis să își dedice toată viața acestei pasiuni. „Am făcut un consiliu de familie și le-am spus alor mei că vreau să mă las de slujbă și să sculptez. Nu le-a căzut bine, că erau sa-larii bune unde lucram și era un fel de siguranță pentru viitor, dar m-au înțeles. Acum nu regretă și nu regret nici eu. Mă simt un om liber, fac ceea ce îmi place și câștig destul ca să nu simtă familia diferența în ceea ce aduc eu în casă. Nu mă plictisesc și am ținut co-piii în facultate din ce am făcut cu dalta. Dacă ești muncitor, se trăiește și din asta”, poves-tește sculptorul. Lucrează în special scene biblice. De altfel, prima lui lu-crare a fost „Nașterea lui Ii-sus” și a urmat un lung șir de „Cine de taină” și alte scene de poveste. I s-a alăturat, cu tim-pul, și fiul Sorin în această pa-siune, iar lucrările lui s-a ni-merit să ajungă și prin străi-nătate și să fie râvnite de per-sonalități de pe la noi. Cineva i-a comandat un portret al ac-tualului patriarh Daniel. Alt-cineva i-a comandat un „Sfân-tul Gheorghe în lupta cu bala-urul” și i-a dat de grijă să iasă impecabilă lucrarea, pentru că merge direct la președintele Traian Băsescu. Pentru Adri-an Năstase i s-a cerut de către o persoană ce voia să îi facă o surpriză un „Iisus binecuvân-tând”. Prin ministere au ajuns de-a lungul anilor câte un e-xemplar din „Cina cea de tai-nă”. Toate lucrate îndelung, în lemn de mesteacăn și tei. Dar nu a acceptat niciodată să facă vreun compromis, nici măcar de dragul banilor. „S-a întâm-plat să mi se ceară să pun por-tretul unui anume om politic sau bisericesc într-o scenă biblică, dar eu nu fac asta, ori-cât ar oferi cineva în schimb. Consider că portretul e por-tret, iar povestea religioasă nu se poate contamina cu am-bițiile noastre lumești. Nu lu-crez cu șabloane, totul este unicat și îmi respect munca”, afirmă dl Miron. În afară de basoreliefuri, este autorul unor lucrări de anvergură comandate de bi-serici. Unele au avut un efect ce l-a impresionat. „Undeva, lângă Bacău, părintele a co-mandat o cruce frumoasă, ma-re, sculptată. Am făcut lucra-rea și i-am trimis-o. A venit părintele și a luat crucea în spate, să o ducă la locul ei. Mi-a povestit apoi că, uitân-du-se înapoi, a văzut lume care se aduna în spatele lui, ca la procesiune. Istoria urcării Gol-gotei s-a repetat spontan aco-lo, fără să fie dinainte pregă-tită, iar asta m-a cutremurat când am aflat”, amintește sculptorul. Asta i-a dat însă și curaj, iar acum o catapeteasmă unică este plănuită, și în parte terminată, pentru biserica cea nouă din comuna Vama, locul său de baștină. Gheorghe Miron nu își face planuri de viitor. Dacă soarta lui tot s-a legat singură, se lasă în voia sorții și speră să îi o-fere sănătate și să fie una blân-dă cu el. „Vreau să fiu în atelier și să fac ceea ce îmi place. Și să placă oamenilor ceea ce am făcut din tot sufletul meu”.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: