Dorul de ducă, boala copiilor dezrădăcinați

Un părinte căruia i-a dispărut copilul este un părinte distrus. Să nu știi pe ce drumuri umblă băiatul sau fetița ta, dacă îi este frig sau foame, dacă e singur și speriat, dacă nu-l pândește cumva vreun pericol, toate acestea sunt stări prin care niciun om nu ar trebui să treacă. Sentimentele de mai sus însă sunt firești pentru părinți adevărați, cei pentru care fericirea copiilor este cel mai important obiectiv din viața lor. Din păcate, există printre noi și categoria celor a căror funcție este numai cea de “făcători de copii”; după ce au adus pe lume o progenitură, o lasă în voia sorții, obligând-o să-și caute “cuib” cât mai departe de căminul părintesc în care nu-și mai găsește rădăcinile. Familiile destrămate, cele care își duc traiul de pe o zi pe alta, în care sărăcia este întreținută de consumul de alcool și promiscuitate, sunt, de regulă, cele care-și alungă copiii de acasă. Neglijați și singuri, mulți dintre minorii în această situație se lipesc de copii asemeni lor sau de adulți iresponsabili și, prinși de dorul de ducă, pleacă, abandonând fără tristețe mamă, tată, frați și școală. Ajung astfel pe lista persoanelor dispărute a poliției, această autoritate fiind obligată să-i caute și să-i înapoieze familiilor.

 

Doi copii despre care s-ar zice că sunt slabe speranțe de a fi găsiți în viață Dan Murișanu, agent-șef adjunct al Serviciului de Investigații Criminale al IPJ Suceava, a afirmat că, în zona noastră, nu s-au petrecut dispariții de minori cu final tragic (minori uciși, morți de frig sau foame prin pustietăți), cum a fost cazul în alte localități din țară. “Avem cam aceiași copii care pleacă de acasă în mod frecvent. Dispar, nu pleacă foarte departe și, în general, știm cam unde să-i găsim. Este doar o problemă de timp până când dăm de ei și-i aducem înapoi. Când fug iar, o luăm de la capăt”, a spus polițistul. Cristina Lusciac, din municipiul Vatra Dornei, a dispărut pe 24 aprilie, 2005, când avea 12 ani. Este copilul despre care nu se mai știe nimic de cel mai mult timp. În ziua dispariției, fetița se juca pe malul pârâului Neagra, care se varsă în Bistrița. Aproape un an mai târziu, pe 4 aprilie 2006, Vasile Gheorghiu, de numai 6 ani, a dispărut tot de pe malul Bistriței, unde se afla împreună cu alți copii. Părinții și polițiștii păstrează firave speranțe ca acești doi minori să mai fie în viață; bănuiala autorităților, născută din rezultatele cercetărilor la locul disparițiilor, este că cei doi s-au înecat. Cele de mai sus sunt singurele cazuri de dispariție îndelungată, motivată însă de posibilitatea unui deznodământ nefericit. Chemarea dragostei, mai puternică decât materia de clasa a VIII-a “Sunt categorii clare de minori care dispar: cei proveniți din familii dezorganizate, copii din centrele de plasament sau aflați în îngrijirea unui asistent maternal și, mai nou, copii cu situație materială bună, dar a căror părinți sunt plecați în străinătate. De ce o fac?… Se poate discuta mult. Sarcina noastră nu este în-să să-i blamăm pe cei care răspund de acești minori, ci doar să-i găsim, să-i consiliem și să-i readucem de unde au plecat”, a declarat agentul-șef adjunct Murișanu. “Jocul”, deloc distractiv, de altfel, al disparițiilor minorilor ce suferă de “dorul de ducă” a devenit, în cazul unora dintre ei, o obișnuință. Aparatul polițienesc se pune în mișcare de fiecare dată, urmând aceleași proceduri, mereu și mereu aceleași, pentru copii și adolescenți, care, se pare, nu mai pot fi adunați de pe drumuri. Este cazul Elenei-Oana C., de 15 ani, din Dolhasca, care, amorezată de Gavril Candrea zis “Luțu”, un timișorean de 60 de ani, a fugit de vreo 5 ori de la domiciliu. Elevă în clasa a VIII-a, dar cu școala ca ultimă grijă, fugara a fost depistată anul acesta, o dată în luna februarie, într-o localitate din Arad. O lună mai târziu, autoritățile au dat de “porumbei” la Timișoara, minora fiind atunci predată unei escorte a IPJ Suceava. Instituționalizată imediat în Centrul de plasament de la Fundu Moldovei, Oana a rezistat departe de iubit doar 3 zile, după care a fugit din nou. În aprilie, poliția a mai adunat-o o dată de pe drumuri, Direcția de Protecție a Copilului a internat-o din nou într-un centru de ocrotire, dar fata, chemată de marea ei… dragoste, a reușit să dispară iar. Luțu, individ cu antecedente și des client al saloanelor de coafură unde-și vopsește suvițele cărunte, este cercetat de poliție, pentru întreținere de relații sexuale cu o minoră, dar doar atât, deocamdată. Manuela Gabriela M., de 15 ani, din Suceava, a dispărut de la domiciliu de nenumărate ori. De fiecare dată a fost adusă acasă de polițiști, dar fata are drumurile în sânge și nu pare să prindă drag de căminul părintesc. Fuge de regulă la o mătușă, la Zvoriștea, acolo unde a și fost văzută ultima dată, la sfârșitul lunii aprilie a.c. Ionuț T., de 16 ani, adolescent instituționalizat într-un centru de ocrotire, a fugit, ca să-l cităm pe Dan Murișanu, “de un milion de ori”. Preferă drumurile în localități din afara județului, fiind depistat destul de repede de autoritățile locului. Până să apară escortele de la Suceava care să-l însoțească spre casă, Ionuț se face nevăzut, dând de lucru astfel și serviciilor specializate din localitățile unde a fost găsit. Vasile A., de 14 ani, “pensionar”, de asemenea, al unui centru de plasament sucevean, este, în prezent, dispărut de la domi-ciliu. Nu i s-a întâmplat numai o dată personalului instituției să apeleze la investigatorii IPJ pentru a-l aduce înapoi pe copilul aflat în grijă. În câteva zile, Vasile A. va fi probabil predat centrului în care este instituționalizat, polițiștii suceveni având deja informații că minorul s-a aciuat la o stână. Cazuri de dispariție a minorilor sunt destule în județul Sucea-va, unii copii descoperind abia acum cât de dulce poate fi dorul de ducă. Alții cochetează doar cu ideea și pleacă de acasă numai ca semn de protest. În această situație a fost minora I.T. din lo-calitatea Vama, pe care părinții și poliția au căutat-o și au găsit-o, nu departe de casă, după o zi. Când a fost găsită, copila a spus că a plecat de acasă doar pentru că mama ei a pus-o la treabă…! Complicele Polițiștii sunt de părere că fugarul este mai mult sau mai pu-țin răspunzător pentru plecarea de acasă. Majoritatea “evadări-lor” din familie, din centrele de asistență socială, din grija unei mătuși sau a unui asistent maternal au explicații de toate felurile. Toate la un loc ar putea fi exprimate simplu cu: “dacă le-ar plăcea acasă, n-ar mai fugi”. “Mult mai de condamnat în cazul când minorii dispar sunt complici, care, în loc să le descurajeze încercările de fugă, ei nu-și bat capul sau chiar îi ajută”, este de părere agentul-șef adjunct al Serviciului de Investigații Criminale al IPJ Suceava, Dan Murișanu. Din experiența cazurilor de dispariție s-a văzut că multe tentative de fugă s-ar opri undeva la colțul blocului, dacă minorul n-ar fi “acoperit” de prieteni și colegi, n-ar avea cu ce pleca la drum sau nu s-ar bucura de concursul unor adulți complet iresponsabili. În cazul în care fuge de la școală și profesorii caută motivul absenței, colegii “binevoitori” îl scuză că ar fi răcit sau că e plecat la o înmormântare. A fost de asemenea cazul unei minore dispărute, de 14 ani, ajutată chiar de o vecină de bloc, aproape de vârsta ei, dar a cărei părinți nu și-au pus nicio întrebare în legătură cu intențiile musafirei Fata a primit astfel haine, bani și merinde de drum și a putut pleca „dotată” de acasă. Un băiat de 12 ani, fugit de la domiciliu spre Galați, a ales să facă autostopul până la destinație cu un autotren. În loc să-l întrebe încotro a luat-o de unul singur, șoferul autotrenului a fost chiar încântat că are cu cine conversa până la Galați… “Este o conjunctură fericită că, în județul Suceava, disparițiile minorilor n-au avut sfârșit tragic. Asta nu înseamnă că, oricând, nu poate apărea o nenorocire. Copiii nu înțeleg că, plecând din grija părinților sau a altor persoane, se expun pericolelor de tot felul. Consilierile pe care la fac psihologii noștri și cei ai Direcției de Protecție a Copilului au succes în puține cazuri și mulți copii dispar în mod repetat. Anturajul, rudele la care trag, de regulă necăjite și ele, străinii care-i găzduiesc nu sunt în stare să le poarte de grijă. Pe drumuri, nu este nimeni și nimic care să-i protejeze pe acești minori, care pot deveni oricând victime ale accidentelor sau ale adulților cu intenții necurate”, a concluzionat Dan Murișanu.