Ce urâtă-i bătrânețea în România!…

Instabilitatea politică și soluțiile precare, fuga după portofolii a multor politicieni și pilotarea pe scaune moi și permanent păzite, gestionarea proastă a opțiunilor alegătorilor și cerințelor europene, aiureala totală, ruptura dintre instituții, negocierile pe sub masă între demnitari, reproșurile ce se transmit zilnic prin mass-media, trădarea interesului electoratului, discursurile tendențioase, hărțuielile, amenințările și răzbunările, toate arată că, în niciun caz, criza politică nu s-a încheiat, că va fi în continuare o nebunie totală, de pe urma căreia cei săraci vor suferi, iar cacialmiștii vor avea beneficii. E jenant, e penibil, e ridicol să tot amintești de astfel de fenomene. Problema nu e înșelatul, ci trădatul. E un joc periodic!
 

Se tot vorbește de „băieții deștepți“ cu valize cu bani, care încearcă să ruineze pe șest întreprinderile, producând, astfel, mari deservicii economiei naționale, dar nu e prins niciun „băiat deștept“. Se vorbește de corupție, dar nu se găsește niciun corupt. Se joacă o comedie cu multe acte și actori amatori într-o Româ-nie în care se fură mult, se dă șpagă grasă, pe care „o ve-dem și nu e!“. O Românie în care s-au epuizat meseriile odată cu demolarea întreprin-derilor și acapararea a tot ce a fost bun de către inși dubioși, o Românie în care țăranul autohton stă cu degetul în gură și se freacă apoi pe cap nelă-murit, neștiind pe unde s-o scoa-tă la capăt cu lucrările agrico-le, o Românie cu manele și râs isteric și răutăcios, o Românie în care se vorbește mult și se face puțin, o Românie cu mulți nași, cumetri, fini, cu multă varză murată, în care majo-ritatea au viața varză. O Româ-nie colorată, cu mult circ, cu multe paiațe și clovni, cu bu-foni peste tot. O Românie în care ne-am reprofilat și cum-părăm totul din străinătate, inclusiv mieii de Paște. Pentru că pe-ai noștri, după ce-i vin-dem bulgarilor, aceștia îi sa-crifică în abatoare specializate și apoi îi revând românilor. O țară în care trăim ca-ntr-o jun-glă. Apropo, oare cine-i regele junglei? Lasă, nu te mai obosi, nu-ți mai frământa mintea, dacă vrei să trăiești bine, fii băiat deștept! Intră-n gașcă! Intră-n grupuri de interese, în fauna politicianistă, în filiere, în legături dubioase, la de-mararea de afaceri! Viața ți se va schimba! Ce le pasă unora din proti-pendadă că săracii n-au ce mânca, că bătrânii au o viață finală urâtă, că n-au ce pune pe masă? Câți cunosc neputin-ța, nesiguranța, lipsa de îm-brăcăminte și medicamente, lipsa de bani și confort, care fac ca bătrânețea în România să fie urâtă? Bătrânii fac parte din frontul mereu învins de putere. Casele bătrânilor par pe dinafară ca niște închisori părăsite, cu acoperișuri spar-te, garduri putrede, dărâmate, curți sărăcăcioase cu câțiva pomi îmbătrâniți. Pe buzele lor stau o groază de nemulțu-miri, frustrări, întrebări: „De ce? Cum? Nu se poate altfel?“. Ce s-a ales din profesionalis-mul dovedit în cursul a peste 40 de ani de muncă, din truda lor? O pensie pentru supravie-țuire și… promisiuni. Bătrânii sunt marginalizați. Bătrânii au renunțat la petreceri, la trata-mente în stațiunile de la mare sau munte, la cheltuieli în a-fara necesităților zilnice, la îm-brăcăminte decentă, la mân-care bună și din belșug. Luptă anemic împotriva cancerului, diabetului, ulcerului, nevro-zelor, depresiilor; se luptă și cu lipsa de medicamente. În timp ce alții își aruncă replici vulgare, haioase, și își fac de cap, bătrânii sunt uitați. Dis-cuții, lamentații, jubilări, chestii, nebunii, nevroză ob-sesiv-compulsivă și valențe sentimentale, afecțiune extre-mă și agresivitate extremă, hiperplictiseală și hipoactivi-tate vezi și auzi zilnic pe ecran. Mama supărării e din ce în ce mai rea, numai moartea îi mai poate salva. O întreagă campa-nie împotriva bătrânilor prin intermediul pensiilor de mize-rie. Mereu atacați de oameni cu vederi scurte, orgolioși, camuflați prin birouri de lux, bătrânii constată cu dezamă-gire că societatea i-a părăsit, iar ei nu mai au decât un sin-gur bilet DUS pentru un sin-gur loc… În momente ca acestea de tranziție interminabilă, se pune în aplicare legea junglei, evidențiindu-se piramida tro-fică: cei mai puternici reușesc să ia totul, să aibă osul, să mănânce plăcinte mari, moi, calde, proaspete iar cei slabi să înghită mirosul de plăcinte și, eventual, să mănânce co-vrigi. Bătrânii sunt prinși în această luptă pentru supravie-țuire și, nerezistând, cad vic-time depresiilor, bolilor, dis-perării bătrânețea lor fiind urâtă. Ei au devenit niște ju-cării, niște păpuși trase de sforari, păpușari din alegeri în alegeri, cu multe promisiuni. Cei bogați le aruncă după bu-nul plac câte ceva, din când în când, o majorare simbolică a pensiilor ca un fel de praf în ochi. Bătrânețea e un eșec, inter-naliștii nu înțeleg externaliș-tii, contextual, problema este dificilă. Cei care au puterea se „autoservesc“ cu laude de si-ne, cu succese și merite, iar bătrânii trăiesc din amintiri, cu „A fost odată…“. Pentru inși cu putere, retro-cedarea terenurilor cu valoare mare se face rapid, chiar și pe bază de hârtii din Epoca de Piatră, dar pentru bătrânii care au dreptul de proprietate, se rezolvă sau nu prin judecăto-rii, tribunale, curți de apel, cu obligații financiare mari. Ro-mânia îmbătrânește foarte repede pentru că și bărbatul român îmbătrânește la fel, oamenii îmbătrânesc din cau-za sărăciei, lipsurilor, grijilor, nevoilor și, în special, din cauza bolilor. Din trupul de Făt-Frumos de altădată al domnului profesor n-a mai rămas decât un biet moșulică, ce duce cu greu lingura la gură, târâie obositor piciorul, n-aude și nici nu vede bine. Trist, foarte trist! Din fosta Afrodita timpurilor trecute, n-a mai rămas decât o scuză. Din glorioasele frumuseți fizice și morale au rămas doar amintirile, dezastrul sufletesc și trupesc și o slabă speranță în bine. Bătrânețea poate fi frumoasă, dar pentru aceasta societa-tea trebuie să fie receptivă, vrednică, plină de respect, generoasă, ajutându-i pe cei în vârstă să depășească momentele grele, de cumpănă, de boli. „Panta rhei“, adică „totul cur-ge“, spune marele Herodot, orice lucru fiind în permanentă schimbare, într-o necontenită trecere de la nonexistență la existență și invers. Rezultatul devenirii este în-suși progresul, iar bătrânețea, fiind un ultim moment important din viață, trebuie trăită în demnitate și respect, în armonie și liniște, în satisfacții și fericire. Valeriu Sandovici

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: