Reședință a guvernatorului Odesei, pe pământ românesc

După negocieri grăbite și superficiale și în numele „sacrificiului istoric”, la 3 mai 1997 a fost parafat Tratatul politic de bază dintre România și Ucraina. La scurt timp, adică la 2 iunie, acest tratat a fost semnat, la Constanța, de domnul președinte Emil Constantinescu și tot în grabă a fost ratificat de Parlamentul României și de Rada Supremă a Ucrainei. După parafare, sem-nare și ratificarea Tratatului politic de bază din anul 1997, au rămas nesoluționate o serie de probleme foarte impor-tante, între care statutul Insulei Șerpilor și al platoului continental al Mării Negre. Aceste probleme au făcut obiectul unei anexe la Tratat, în sensul soluționării lor ulterioare. Atunci, în anul 1997, în preajma summit-ului de la Madrid din 8-9 iulie 1997, se vădea o mare grabă în adoptarea Tratatului politic de bază, fără să ne ceară cineva un astfel de tratat. Acum este grabă din partea autorităților ucrainene, deoarece noi nu avem ministru de externe, chiar dacă nici ei nu-l au. Așa se face că Rada Supremă a Ucrainei a votat o lege prin care se decide ca pe Insula Șerpilor să se înființeze un sat, „Satul Alb” (Belâi), iar acum demersurile vecinilor noștri privesc înființarea pe această insulă a reședinței guvernatorului Odesei.

 

S-a pornit cu elaborarea unui contract de închiriere pentru un spațiu de pe Insula Șerpilor pe care să se construiască sediul reședinței (nu știm cu cine se va încheia acest contract!). La această dată, pe insulă locu-iesc 150 de oameni, din care 50 sunt militari ucraineni și s-au înființat deja un hotel, o bancă și un punct poștal. În virtutea faptului că Insula Șerpilor „aparține” Ucrainei și platoul continental al acesteia ar aparține tot Ucrainei. Men-ționăm că platoul continental al Mării Negre deține în a-dâncuri mari rezerve de hidro-carburi, ceea ce reprezintă o importantă miză în zona vieții economice viitoare. Ministerul de Externe, când avea ministru, a făcut un modest apel către autoritățile u-crainene pentru ca acestea să aștepte decizia Curții Interna-ționale de Justiție de la Haga privind statutul Insulei Șer-pilor și delimitarea platoului continental al Mării Negre. Acum, când nu avem ministru la Ministerul de Externe, de-mersurile vecinilor ucraineni sunt tot mai active, așa cum s-a întâmplat și în cazul con-struirii Canalului Bâstroe, cu urmări grave în menținerea nealterată a spațiului natural din Rezervația Terrei – Delta Dunării. În locul unei atitudini firești, autoritățile ucrainene recomandă României să se abțină de la aprecieri cu pri-vire la statutul Insulei Șerpi-lor, declarațiile noastre fiind socotite „neavenite”. În vre-mea aceasta, autoritățile u-crainene lucrează pe această insulă precum pe teritoriul propriu, ignorând realități diplomatice evidente. Suntem informați prin mass-media că deja Guvernul Ucrainei a alo-cat în anul 2007 peste 50 mi-lioane de dolari pentru lucrări de infrastructură pe Insula Șerpilor și pentru prospec-tarea resurselor de petrol și gaze din platoul continental. Dacă evoluția demersurilor promovate și susținute de autoritățile ucrainene nu vor fi oprite, fie și de instituții eu-ropene, ne vom afla în fața u-nor realități atât de modifi-cate, încât ele vor influența până și decizia Curții Inter-naționale de Justiție. După politica cedărilor și a amânărilor promovată de Coaliția de la guvernare din mandatul 1996-2000, acum altă Coaliție cu relativ aceleași formațiuni politice (PNL, PD, UDMR) acceptă politica faptului împlinit și înfăptu-iește politica tăcerii față de un teritoriu dintotdeauna româ-nesc. Și tăcerea este cu atât mai mare cu cât, la această dată, România nu are ministru de externe de peste o lună de zile și nici nu știm cât timp va mai dura această anorma-litate. Mă surprinde lipsa de reac-ție din partea comisiilor de politică externă din Senat și Camera Deputaților din Par-lamentul României. Iar dacă aceste reacții există, nu înțele-gem de ce nu sunt preluate de presă și televiziunea română spre informarea populației Țării. Credem că în situația de fa-ță este absolut obligatorie in-tervenția domnului prim-mi-nistru Călin Popescu Tăricea-nu. PETRU BEJINARIU