Cea mai bună sare din România

Au trecut peste două sute de ani de când (1791) au început lucrările miniere la zăcământul de sare de la Cacica. Prin administrația militară austro-ungară a zonei, s-a făcut prospectarea, descoperirea și exploatarea zăcământului. În acest scop, au fost aduși muncitori din Galiția (sudul Poloniei), specialiști în sare, cu care s-au început lucrările miniere. Până atunci, pentru aprovizionarea Bucovinei cu sare, exista un depozit în incinta Mănăstiri Solca, sarea fiind adusă din Ardeal, de la Ocna Dej. La Cacica, aceasta se exploata, până în 1817, sub formă de sare gemă-bulgări, în special pentru zootehnie. Deoarece zăcământul conține numai circa 87 la sută natriu-clor (NaCl), fiind impropriu consumului uman, din 1817-1820 s-a folosit o tehnică model galițian. Aceasta consta în introducerea apei în zăcământ, obținerea saramurii, fierberea acesteia în niște tăvi, la suprafață, și obținerea sării cristalizate, care era dusă la o secție de modelare, unde se obținea sarea huscă (de formă tronconică), de circa 5 kg.

 

Sub această formă se comercializa atunci sarea. Ulterior, s-au făcut bazine mari în zăcământ. Istoria sării de Bucovina este mult mai bogată, iar dl ing. Corneliu Zub, directorul de azi al Salinei Cacica, o expune cu patos și cu farmec. Însă, chiar dacă spațiul tipografic limitat nu ne permite să o redăm în întregime, nu putem să nu amintim că, la coborârea în subteran, în prima încăpere s-a amenajat o capelă catolică. Primii lucrători aduși din imperiu erau catolici. Dar ei nu aveau la suprafață un loc de rugăciune. Atunci au dăltuit și finisat prima încăpere de exploatare a sării și au amenajat capela, care există și acum. Aceasta este foarte veche, fiind redată pe un plan al minei din 1804; este prima și, desigur, cea mai veche capelă dintr-o mină din România. La circa 40 m de la intrarea în mină, este un lac artificial cu apă sărată, iar ală-turi – o sală de bal. Petreceri-le – la care venea toată lumea bună de la Cernăuți, Iași etc. – aveau loc în august, de Sfânta Marie, când este și hramul bisericii catolice din fața Sali-nei. Și gata cu istoria! Facem un salt peste timp și ajungem în 1957, când a înce-put folosirea metodei de ex-ploatare prin dizolvarea sării cu sonde, care este mai sim-plă și mai productivă. Se fo-rează niște găuri de sondă în zăcământ, se tubează cu niște bare, concentric, pe anumite coloane se introduce apa sub presiune, se lasă cam un an pentru dizolvare (pe un dia-metru de circa 60 m) și ma-turare (perioada de amor-sare), ca să iasă saramura con-centrată, apoi începe produc-ția efectivă. Ulterior, în tim-pul producției, nu este nevoie decât de un singur om, care să supravegheze instalația res-pectivă. Retehnologizarea și modernizarea producției au avut ca efect reducerea la numai circa 10 la sută a pon-derii salariilor în prețul de cost! Nu mai intrăm în amă-nuntele metodei ascendente de exploatare a zăcământului. Menționăm doar că soluția de saramură are o concentrație de circa 300-350 gr/l. Aceasta este extrasă din subteran și transportată prin conducte, de la puțul de exploatare de la Ca-cica, la instalația de preparare de la Pârteștii de Jos. Rea-mintim aici că, inițial, prepa-rația era tot în satul Cacica, acolo unde este mina. Din 1993, preparația s-a mutat la Pârteștii de Jos, alături de depozitul de unde sarea se încărca în vagoane pentru a fi dusă la beneficiari. Tot în 1993, s-a renunțat la metoda de obținere a sării prin arderea saramurii în tăvi și s-a intro-dus prepararea cu instalații de multiplu efect sub vid, făcute din materiale speciale. Aceste instalații au fost modernizate în anul 2000. Dl director Cor-neliu Zub precizează că la Ca-cica este singura exploatare unde se produce sare recrista-lizată din România, aceasta fiind, ca performanță tehno-logică, la nivelul anului 2000. Astfel se obține sare cu 99,82 la sută Na Cl, aproape pură, fiind, calitativ, cea mai bună sare din România. Cea mai bună sare este și cea mai căutată de români? Dl director zâmbește puțin amar și spune că mai trebuie ceva timp, pentru ca toți, sau măcar majoritatea românilor, să conștientizeze acest lucru. Până atunci, fabrica merge cam la 50-60 la sută din capacitate. Acesta-i necazul. De ce se întâmplă așa? Pentru că românul este învățat cu sarea gemă, iar în ultimii ani i s-a băgat pe gât și sare din Ucraina (sare gemă) și Belarus (sare recristalizată), deși nu este mai bună decât cea de la Caci-ca. În aceste condiții, care este viitorul sării de Bucovina? Are perspective Salina Cacica? „Are șanse foarte mari, în viitor – susține dl director Corneliu Zub. De-acum se pu-ne un accent mare pe calitatea produselor, și în industria ali-mentară, și în consumul u-man. Atunci va dispărea sa-rea gemă, care nu are purita-tea celei recristalizate. Pentru noi, perioada aceasta este mai dificilă, dar de la anul va fi altceva! Va crește exigența consumatorilor în ceea ce privește calitatea. Iar concen-trația de 99,82 la sută Na Cl a sării produse de noi este cel mai puternic argument în acest sens. Deci este cea mai bună, inclusiv din punct de vedere organoleptic. De la exploatare și până la amba-lare totul este automatizat, iar sarea nu este atinsă de mâna omului. De aceea suntem a-grementați ISO 9001, privind calitatea și stabilitatea produ-sului final. Practic, noi produ-cem sare la standarde euro-pene, la fel ca Austria și Ger-mania. Respectăm cu stricte-țe, bineînțeles, prevederile legislației românești în pri-vința iodării sării. Compara-tiv cu țările limitrofe, avem al-te limite de iodare. Și respec-tăm cu sfințenie aceste limite indicate de legiuitor, pentru a nu produce disconfort consu-matorului final”. Totuși, sunt gospodine ca-re spun că murăturile nu re-zistă peste iarnă, cu sare ioda-tă. „Da, se spune că iodul din sare înmoaie murăturile. A-cum doi ani am făcut, la In-stitutul de Chimie Alimenta-ră din București, un studiu comparativ, cu sare recristali-zată neiodată, cu sare recrista-lizată iodată cu sare gemă neiodată și iodată, care a de-monstrat că nu iodul influen-țează calitatea murăturilor. Sunt alți factori, cum ar fi apa cu clor de la robinet, calitatea produselor puse la murat, lo-cul de păstrare (în beci, pe balcon sau la subsolul blocu-rilor) etc. Pentru a elimina orice urmă de îndoială, și eu și colegii am pus acasă mură-turi cu sare iodată, iar acestea se păstrează foarte bine și acum. Când am venit la Ca-cica, soția îmi spunea să-i a-duc sare gemă (zgrunțuroa-să) pentru murături. După doi ani n-am mai răbdat și i-am spus să folosească sare iodată de Cacica, pentru că nu vor fi probleme. Și s-a convins de acest lucru. Dar e greu să schimbi mentalitatea oame-nilor!”. Încrederea conducerii – aici, lângă dl director îl nu-mim pe contabilul-șef, dl ec. Silvestru Hapurne – în vii-torul Salinei Cacica se bazează și pe puternice argumente de natură balneară și turistică. Anul trecut, bunăoară, a fost construit un ștrand cu apă sărată (bazin, toaletă, cabine, rezervor cu încălzire solară pentru dușuri), care, în timpul verii, a fost luat cu asalt, in-clusiv de oameni cu probleme de sănătate, incinta devenind neîncăpătoare. Cu eforturi proprii, s-au făcut niște lucrări în subteran, pentru protecția zăcământului, iar la suprafață, au fost dezafectate clădirile fostei preparații. Acum sunt circa 5 ha de teren, în vatra satului Cacica, numai bune pentru investiții de natură turistică și balneară, gen bază de tratament. Iar capela și sala de bal își așteaptă vizitatorii. De altfel, în fosta sală de bal acum se joacă tenis, badminton etc. Tot pe această linie, la orizontul doi al minei, unde sunt 7-8 foste camere de ex-ploatare, de 80 m lungime, 30 m lățime, în care se pot desfă-șura diverse acțiuni, în această vară, cel puțin una se va ame-naja și da în folosință turiș-tilor, pentru aerosoli, care sunt foarte buni în tratarea căilor respiratorii. O cercetare a microclimatului din subte-ran, făcută de Institutul de Fizică și Balneologie din București, a demonstrat că puritatea aerului din Mina Cacica este mai bună decât într-o sală de operații. Desi-gur, se poate profita și de tu-rismul religios din zonă, de peisajul extraordinar de fru-mos, de aerul foarte curat și temperatura binevoitoare. De altfel, în Programul Operațio-nal Regional pentru perioada 2007-2013, întocmit de Gu-vernul României, sunt trecute Vatra Dornei, Solca și Cacica, drept posibile zone de dez-voltare a turismului, cu fon-duri europene.