Misail Mitropolitul – om împodobit cu toate darurile…

După mai puțin de șase luni de la apariția celei de a șaptea cărți din Colecția ,,Restituiri – Arhimandrit Dionisie Udișteanu”, iată, recent, cea de a opta, Misail Mitropolitul Moldovei și Sucevei, a văzut lumina tiparului la Editura Mușatinii Suceava, însumând 135 de pagini, cu o imagine a Mănăstirii Secu, din 1902, și Testamentul Mitropolitului Misail pe coperte. Colecția inițiată, îngrijită și editată de Mircea Motrici își urmează, așadar, parcursul stabilit, intransigența și aplecarea evlavioasă spre această muncă deloc lesnicioasă îl găsesc pe autor mereu în luptă cu timpul, scotocind prin rafturile și depozitele bibliotecilor diverselor lăcașuri de cult și nu numai, pentru a aduce mai aproape de sufletul cititorului opera celui ce odihnește în cimitirul Mănăstirii Slatina, așa cum i-a fost voința.

 

În șiragul de nume dragi lui Dionisie Udișteanu, cel al Mitropolitului Misail este evocat cu constanță în pagini emoționante, pe-a locuri bucolice, pline de dulceața vorbelor înțelepte ale acestui mare slujitor al Bisericii Ortodoxe Române, care a dorit ca prin lucrarea despre Misail să obțină titlul de doctor în teologie, ,,adversitatea vremurilor și a oamenilor împiedicând această împlinire.” Fără îndoială că studiul constituie o contribuție deosebită la istoria Bisericii și istoria culturii din Moldova veacului XVII-lea, Misail devenind în 1685 episcop de Rădăuți, episcop de Roman între 1687-1701 și apoi arhimandrit și mitropolit al Sucevei între 1701-1708. Refăcând biografia lui Misail, Dionisie Udișteanu a reușit și o firească apropiere de un personaj adesea controversat, Misail Călugărul, despre care nu s-au stabilit definitiv anumite lucruri. După o interesantă prefață semnată de universitarul ieșean Ștefan S. Gorovei, ,,În căutarea lui Misail Călugărul…” , a unor precizări aparținând lui Mircea Motrici, ,,O teză de doctorat în lumina tiparului”, și a Precuvântării Arhimandritului Dionisie Udișteanu, urmează cele patru capitole: Viața lui Misail; Misail Episcop de Rădăuți; Misail Episcop de Roman și Misail Mitropolit al Moldovei, cu subcapitole mai mari sau mai mici, lucrarea încheindu-se cu trei anexe ce cuprind documente mănăstirești, une-le cu importanță pentru bio-grafia lui Misail. Încă de la început aflăm motivele pentru care Dionisie Udișteanu s-a oprit asupra mitropolitului Misail, considerându-l ,,unul dintre străluciții ierarhi mol-doveni, ridicat din sânul Mă-năstirii Secu, peste care s-a întins vălul tăcerii și al ui-tării”; socotit de unii un ierarh slab, deși i-au fost încredințate misiuni diplomatice, a stat împotriva patriarhului Ierusa-limului care dăduse ,,ordin mănăstirilor închinate Sfân-tului Mormânt să nu primeas-că la slujbele divine pe mitro-politul țării”. Drumul i-a fost adesea ane-voios, ucenicia, călugăria, hi-rotonisirea, pregătirea căr-turărească întregesc, treptat, portretul mitropolitului Misa-il care, pe lângă ,,un iscusit mânuitor al condeiului, a fost și un bun cunoscător al limbii slavone și eline, precum și un abil încrustător pe răbojul vremii”. Sunt evocate detaliat momentele mari din activi-tatea lui Misail ca episcop și mitropolit, cu o bogăție de date, unele favorabile, altele dimpotrivă, luptându-se cu autoritățile vremii pentru o viață demnă a clerului mirean. Despre daniile mitropolitului Misail și despre testamentul său, cititorul va afla o serie de date legate de tot ceea ce a agonisit în timpul vieții și a dăruit apoi mănăstirilor, cu indicații precise, pentru ca fiecare lavră, pe unde a poposit, să aibă moștenire de la el: pământ, animale, stupi, icoane, „cărți tiparnice din țara muntenească”, cumpărate pentru biserică, foarte scum-pe și valoroase pentru acea vreme. „Om al lui Dumnezeu”, mitropolitul Misail este una și aceeași persoană cu Misail Că-lugărul, susține Arhimandri-tul Dionisie Udeșteanu, chiar dacă „iubitorii literaturii ro-mâne vechi vor rămâne mai departe, (și) în căutarea lui Misail Călugărul”. În așteptarea următorului titlu din colecție, Căi lumi-noase – predici și cuvântări, aflat în pregătire, cititorul mai poate zăbovi în paginile acestei cărți, prinos adus de Dionisie Udișteanu, „părinți-lor mei trupești și sufletești, trecuți în lumea veșniciei… vlădicilor și călugărilor de la Secu, care s-au ostenit în ogo-rul Bisericii moldovene întru apărarea dreptei credințe și întru răspândirea scrisului și a cărții românești, prietenilor și binefăcătorilor mei din lu-mea monahală și mireană…”. Alegerea lui Misail Mitropo-litul ca subiect al tezei sale de doctorat nu a fost întâm-plătoare, viața demonstrând că au existat multe simi-litudini între destinele celor doi ierarhi ai Bisericii noastre ortodoxe. Misail Mitropolitul Moldovei și Sucevei rămâne o carte cu suflet pentru suflet, o rază din lumina ce ne veghează existența, întărindu-ne credin-ța în Dumnezeu. EMIL SIMION