Chef românesc…

…și mahmureală europeană. Și asta nu doar din cauză de binecunoscut sindrom post-bahic reparabil cu varză acră sau/și aplicând strămoșescul prințip: „Cui pe cui scoate”, nu! Dibla te încerca numai gândindu-te cât purcoi de bănet trebuie să cheltuiască din fondurile postaderare România europeană pentru o cât mai (deh)plină integrare în selectul club UE: 32 miliarde euro. La o simplă socoată, ar veni cam vreo 9 milioane de bani buni, europeni pe zi. Și asta, până-n 2012. Se sparie gândul la atâta amar de parale ce musai trebuie cheltuie, cu scop precis, verificabil și monitorizat la sânge și, ferit-a sfântul, sancționabil, în caz de fușăraie, țeapă sau, în ăl mai bun caz(!), nepricepere au indolență („că nu dau turcii”). Sancționare care nu constă doar în politicoase, diplomatice trageri de atenție, ci închiderea robinetului financiar și atribuirea paralelor necheltuite altora, poate nu neapărat mai harnici au mai competenți, dar siguri mai hârșiți – prin forța lucrurilor – întru orientare pe culoarele legislației europene.
 

Precedentul există: case mai mari și mediteraneene – Grecia și Spania, de o paradigmă – au pățit-o și ele, la început de drum, spre neascunsa jubilare a euro-scepticilor. Numai de asemenea ambâț, de-a da cu sâc și cu tifla megieșilor, europeni și ei, cf. principiului: „Să crape țața Mari-ța”, româna națiune, precum coana Joițica, trebuie să fie bărbată. Să-și pună mintea la contribuție, să cum-pănească adică și să chibzuiască o vreme (dar nici prea-prea, nici foar-te-foarte, c-altminteri îi zboară dră-guții de euroi de sub nas), să măsoare de șapte ori și să taie o dată, să-și suflece mânecile – până la umăr, da-că se poate – și să purceadă la treabă. Căci, să nu ne furăm singuri căciula, greul de-abia acum începe și numai moale n-o să le fie celor dedulciți la pară mălăiață și mură-n gură. Sigur că „românii e deștepți”, du-pă zisa analfabetului personaj ca-milpetrescian, numai că Evropa mai vrea și alte cele, nu doar inventivitate și creativitate aplicate, nu de puține ori, în scopuri nu tocmai ortodoxe: respect față de lege și totodată apli-carea ei nepărtinitoare, respect față de munca bine făcută și justa ei răsplătire, respect și compasiune față de semenii mai puțin favorizați de soartă și, în fine, onestitate, și bună credință în tot ceea ce făptuim și/sau spunem. Atât și nimic mai mult. Dar nici mai puțin. Astea fiind zise… Păzea, Europă, că venim! Cu toate bune-rele ale noastre, așa cum ne vedeți… Cives europensis, într-un sfârșit, adică al Dv. VIOREL DÂRJA

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: