Politica de centură…

Un gentlemen, acolo… Conform protocolului Alianței portocalii – pe cât de invocat, pe tot de-atâtea ori încălcat/ignorat cu bună știință, bătând când spre rozaliu-chiloțiu, când spre bleu-jandar – și-n același spirit care n-a reușit să stârpească maidanezii din metropola dâmbovițeană, dar s-a contaminat fructuos de la aceștia în ceea ce privește stilul și „manerele”, mai marele liberalilor bucureșteni, dl Ludovic Orban, prinde și el câteva minute de antenă/microfon și oarece postate de hârtie tipărită și se „esprimă”. Cum dreptul la cuvânt e garantat prin Constituțiunea pe care cu onor a giurat ca viceprimar al Bucurescilor, dl în cauză, persoană publică, ce mai, se ia, în public, de alte persoane, publice și ele, și, colac peste pupăză, participante active la procesul de guvernare, ergo colege, pe principiul nedesmințit la români al frăției cu dracu’.

 

Uitând că au mâncatără, scrâșnind din dinți, din pâinea cea neagră a opoziției, dl Orban trimite trei chipoase politiciene (al căror nume nu-l dăm, fin’că mai avem și noi un rest de educațiune!) pur și simplu „la produs”, pe centură. Centura Bucureștilor, să fim bine înțeleși, care, după vizita la Beijing a autorului memorabilei sintagme ce-i titlul ăstor rânduri se va realiza cu substanțial sprijin chinezesc. Ș-atunci, să vezi și să consumi, frățicule, la mao tai și rafinamente tiriste ce n-a văzut Șanhaiu’ și Honkongu’. Lungile și fastidioasele noastre rândulețe voiesc a spune, într-un final, ceea ce s-a mai spus, cu vorbe alese și argumente mai convingătoare: mârlănia guvernează România. Cel puțin de vreo șai’șpe ani încoace, dacă nu mai de mult. Iar dacă politica-i curvă – și nu de ieri de azi, și nu numai pe-ale noastre plaiuri – atunci ce tot ne strofocăm și nu legalizăm bordelurile pentru consolidarea și rectificarea în plus a bugetului, măcar de-o penicilină compensată, acolo. Avantaje căcălău: condicuță, situații absolut sub control, fiscalizare la vedere – o grea lovitură dată muncii la negru (vorba vine!) și-n genere „economiei subterane„ – prilej de plăcute și lucrative vizite a feluritelor organe – de la nenea doctoru’, pân’ la polițistul de proximitate (și ce proximitate!) – pensii pentru madame, tătici și tătuci ș.a.m.d. Ce dacă nu mai avem Crucea de piatră: este, preste toate, Casa Poporului! Un alegător, acolo, și el adică al Dv./VIOREL DÂRJA