Dă porcu afară…

(sau cum să te lepezi de necaz) Te caini pururea că ești ne-ajutorat, că numa’ ție ți se-ntâmplă necazuri și c-ai intrat în belele din care nu mai pare să se întrevadă vreo cale de ieșire. Și, totuși… Întâi-și-ntâi, cum oamenii seamănă între ei, la fel de bine cum cam toți au… doi oiki & doi ureki, apoi află că și recompensele și ponoasele se repartizează îndestul de korect (mă rog, mai e și jocul karmei la mijloc). Fii convins însă că e mereu unul mai nenorocit decât tine pe undeva: n-are-un picior, n-are vreo mână, acolo, nu vede ori locuiește, vai de mama și de tata lui, într-un cărucior, pur tujur. Uite, astăzi am să-ți dau să iei următorul leac (e o poveste frumoasă, poate o țâră gonflată la imaginar), da’ full de învățătură, parol.

 

Eu am citit-o undeva ș-am râs de m-am fisurat (m-am spart); iat-o: O băbuță îl cată într-o zi pe șugubățul de N. H. Aah, Nastratin Hogea, dacă ai cunoaște situația noastră! Locuim într-o casă mică și stăm înghesuiți acolo, eu, bărbatul meu, fiul meu, soția lui și copiii lor. Este înspăimântător, nu mai putem trăi așa. Da, înțeleg, spune Nastratin Hogea, dar există o soluție. Care? Îți voi spune, dar trebuie mai întâi să-mi promiți să faci tot ceea ce îți voi cere. Bine, promit. Buun. Și să vii în fiecare zi să-mi spui noutățile. Aveți vreun câine prin bătătură? Da. Și pisică? Da. Atunci, luați-i și pe ei în casă. Da’, Nastratin Hogea, ce îmi ceri? Ai promis să faci tot ce îți spun, nu-i așa? Femeia a plecat morcovită și a băgat în casă și câinele, și mâța. Revenind a doua zi, îi spuse lui Nastratin: Este în-grozitor. Coteiul și cu mâța s-au certat tot timpul, n-am avut niciun moment de odihnă. E binee! Da’ vreo capră aveți pe-acasă? Da. Atunci, luați-o și pe ea în casă. Când bătrâna revine a doua zi la raport, zice: Ah, Nastratine, belita de capră nu a avut stare, a răs-turnat totul, nu am putut dormi toată noaptea, ce-i de făcut, măi omule? Nu-ți face griji, totul merge bine. Aveți și gobăi, niscai găini? Da. Atunci, băgați-le și pe ele în odaie. Nu vă mai povestesc în ce hal a revenit bătrâna în următoarea zi. Aveți cumva și vreun porc, întreabă glumețul Nastratin. Da, răspunde femeia doborâtă. Ei bine, adu în casă și godacul. Femeia a vrut să protesteze, dar n-a mai avut curaj, promisese doar că va fi ascultăreață. A doua zi, plânsă toată, femeia în hohote: Nastratin Hogea, mi-ai promis ajutorul, dar merge din ce în ce mai rău. Vom înnebuni, viața noastră e un infern! Bine, spuse Na-tratin cu gravitate, smulgându-și barba, voi aranja totul. Dă porcul afară și revino mâine să mă vezi. A doua zi femeia reveni surâzând: Ah, ne simțim mai bine, începem să respirăm. Acum scoate găinile. Și astfel, zi după zi, toate animăluțele părăsiră bordeiul. Ei, acum cum este, întreabă istețul pe femeie? Ah, este extraordinar, ca în paradis. Lumea cântă și se îmbrățișează. Ei bine, femeie, vezi, sunteți în același punct ca în ziua în care ai venit să te plângi că viața este insuportabilă. Atunci, ce te mai caini? Cine are urechiușee…