Alt rătăcit penibil…

Penibil & lamentabil (da’ rău de tot), Emil Constantinescu, marți pe media (vreo oră bună-oră proastă, pe B1). A împrăștiat și mai multă confuzie (cu buclucașa listă a Bursucului Severin), a iscat și mai multă animozitate (amici politici de la vârf arătați cu… degetele c-au avut treabă cu… ocultele servicii), ce mai, a gafat la greu, n-a spus mai nimic și s-a relevat ca un resentimentar grosier, iar din politichia pe care a prestat-o – jal-ni-căă! – n-a învățat mai nimic. Păkat! La un om cu două licențe (una în… piatră, alta în drept) ne așteptam la mai mult. Înțelepciunea, mai peste tot, consistă în a ști să bagi în marșarier la timp. Și nici Ceașcă, nici Iliescuuu n-au știu asta. Treaba lor.

 

Învățați de la țăranii cătunelor mio-ritice acordul cu natura, măi politruci expirați ce ne sun-teți! > Iar pentru niscai vin-decare vă recomand Goana după aur, cu Chaplin, sâm-bătă, acu’, pe Cultural (pe la amiază). > Mai mișto ședem la alt capitol, ăla mondenu’; uite, Fănică Bănică (ăl mititel) se împerechează, povestește folclorul cu iz de… cannes-cannes, cu Marin Andreea-stupize-stupidze, iar lu’ Nico-la, aia de-a răgușit abundent prin eterul patriei cu vocea ei, de vreun an și mai bine, i-a ve-nit mintea la kap, la irimă: di-vorțează, ăă! Ca tot omu’ in-spirat… Ce-o să se mai facă ea fără de cântecele confecționate de bărbatu’su?! Există tujur o solutzie, două… Căutați, cău-tați, căutați. Cu cine se mări-tă?! Nu, nuu cu Mircea Ra-du-mamii Dragoste (leșinată și amor ghebos), nuu. Că Mir-ciulică taman a fost recrutat ca hiind ăl mai macho dintre mioritici (știi cât costă un pui de mioritic carpatin? O sută cincizeci de euro, atâta mi-a cerut, la Rădăuți, acu două duminici, la expo-canină, un uncheș de pe la munte, pe-un pui; închid digresiunea). Mir-cea Radu, Tăriceanu, apoi, Piersicii (junior & senior), Bă-nică Fănică ăla micu, Mutu… Cam ăsta ar fi clasamentul recent la proba de garduri și pâr-leazuri ale mai sexy de pe uli-cioara noastră. Selecția a fost comisă de niște mătuși de pe stradă. Că una a zis de unu’: Imi place de dânsul, dar să nu mai scumpească toate astea, la dracu’! Scumpi băieții ăș-tia, scumpi… > După Cante-mir, ți-am promis câte ceva cu Al. I. Cuza. Și iată cum devine (să recapitulăm); mumosul domnitor moldovean cu țăcălie a fost victima conspi-rației Brătienilor (11 februar 1866), care a dorit (și a și reu-șit) să-l surprindă pe Cuza la hogeac cu amanta, Maria O-bremovici. Mărioara asta era fiica boierului Costin Catargi și a fost măritată cu-n general sârb, ș-apoi cu prințul Obre-movici, căruia i l-a născut pe Milan, viitorul rege al Serbiei. În 1860, după răposarea printzului, Măriuca noastră s-a întors în dulcele târg al Bahluiului pentru a deveni ibovnică de domnitor Cuza (căruia i-a și făcut doi copii din flori: pe Alex și Dimitrie, care au fost înfiați, chiar așa, de soția lui Cuza, dna Elena). Apoi, ștrengarul de Cuza, fără de Elena legitimă, o apucă în pribegie cu Mărioara lui (cum va face, niscai mai încoa’, și Carol second cu Lupeasca aia pistruiată)… Își cumpără o casă lângă Viena și o alta lângă Florența. Până la urmă, Cuza, născut la Bârlad, ca… Co-dreanu Zelea-Legio ori Mișu Vicol, al nost amik, se va sta-bili, cum știi, la Heidelberg, unde își va da și duhul (la 15 mai 1873). Și-n timp ce el mu-rea, Maria Obremovici ben-chetuia la un bal la Viena, ca madame de onoare a împă-rătesei Augusta. Iar când Mă-raia a aflat că are cancer, s-a sinucis (la Dresda, în 1876). Și uite cum… sic transit gloria mundi…