29.04.1786: are loc constituirea definitivă a Fondului Bisericesc din Bucovina, prin „Regulamentul Duhovnicesc” decretat de împăratul Iosif al II-lea: „sub numirea de Fond religios se înțelege întreaga avere ce a fost închinată pentru întreținerea religiunii”. Astfel Fondul Bisericesc din Bucovina s-a format din domeniile domnești, ale așezămintelor bisericești și din sumele realizate de pe urma lichidării proprietăților din Moldova până la 27.12.1804, prin aprobare imperială; În 1786, averea fondului cuprindea 109 sate, moșii și munți, cu o populație de 36.580 suflete, ceea ce reprezintă jumătate din populația Bucovinei, cu suprafața totală de 275.615 ha numai în episcopia Rădăuțiului; 17.12.1789: prin ordonanță imperială, la insistența românilor bucovineni, administrația Fondului Bucovinean a fost separată de fondurile similare din Galiția; În 1792, statul austriac a înființat pe teritoriul Fondului din județul Rădăuți o mare herghelie de cai pentru prăsilă, luând în arendă de la Fond 170.913 ha; 1816 – 1818: s-au întocmit hărțile pentru toate pădurile Fondului; 1820 – 1821: s-au redactat primele amenajamente silvice din zona Cernăuțiului (Ocolul Silvic Pătrăuți); La 28.12.1820, prin rezoluția de la Troppau, împăratul Francisc Iosif al Austriei a hotărât că, “devreme ce Fondul bisericesc ortodox din Bucovina s-a constituit cu averile bisericești și mănăstirești de lege ortodoxă, veniturile acestui Fond nu se pot întrebuința pentru alte scopuri decât pentru întreținerea cultului ortodox și pentru învățământul popular”; În perioada 1848 – 1853, Fondul a cedat țăranilor 80.500 ha, la prețul de expropriere; 04.03.1849: prin Constituție, Bucovina a fost dezlipită de Galiția și declarată ca provincie autonomă, cu titlu de Ducat și a primit un guvernator provincial, care era și șeful administrației Fondului; 21.12.1867: s-a promulgat legea Constituției dualiste în imperiul Austro-Ungar. Articolul 15 al acestei legi fundamentale de stat garanta fiecărei confesiuni recunoscute de Stat, pe lângă liberul exercițiu al religiei sale, și „dreptul de a-și administra în mod autonom averea biseri-cească”; 10.12.1869: Francisc Iosif I decretează următoarea rezoluție: „este voința mea, ca și de aici înainte să rămână în vigoare dreptul de protecțiune, rezervat domnului țării de înaintașul meu Iosif al II-lea asupra Fondului bisericesc din Bucovina, numit de dânsul pentru biserică și școală”. (Va urma) Ing. DORIN BURACIUC, Directorul Direcției Fondului Forestier Bisericesc Suceava
Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bucovina
05.05. 1775: Bucovina este „ruptă” din Moldova și se anexează Austriei; 25.02.1777: se încheie tratatul de cesiune între Austria și Imperiul Otoman; 27.12.1781: prin Ordonanță, împăratul Iosif al II-lea a dispus inventarierea tuturor averilor mănăstirești și bisericești din Bucovina; 19.06.1783: prin Ordonanță imperială emisă la Cernăuți se dispune: „să reducă numărul mănăstirilor, iar pământurile și fondurile să treacă sub povățuirea stăpânirii împărătești și crăiești. Averea preoților care nu trăiesc în Bucovina, adică a celor străini, să se confiște, iar din întreg Fondul care se va forma pe această cale să se întrețină clerul ortodox și să se creeze cel puțin o școală, fie la Cernăuți, fie la Suceava, iar restul să se întrebuințeze pentru scopuri folositoare”;
Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

























Comentarii