Repere și argumente istorice (I)

05.05. 1775: Bucovina este „ruptă” din Moldova și se anexează Austriei; 25.02.1777: se încheie tratatul de cesiune între Austria și Imperiul Otoman; 27.12.1781: prin Ordonanță, împăratul Iosif al II-lea a dispus inventarierea tuturor averilor mănăstirești și bisericești din Bucovina; 19.06.1783: prin Ordonanță imperială emisă la Cernăuți se dispune: „să reducă numărul mănăstirilor, iar pământurile și fondurile să treacă sub povățuirea stăpânirii împărătești și crăiești. Averea preoților care nu trăiesc în Bucovina, adică a celor străini, să se confiște, iar din întreg Fondul care se va forma pe această cale să se întrețină clerul ortodox și să se creeze cel puțin o școală, fie la Cernăuți, fie la Suceava, iar restul să se întrebuințeze pentru scopuri folositoare”;

 

29.04.1786: are loc constituirea definitivă a Fondului Bisericesc din Bucovina, prin „Regulamentul Duhovnicesc” decretat de împăratul Iosif al II-lea: „sub numirea de Fond religios se înțelege întreaga avere ce a fost închinată pentru întreținerea religiunii”. Astfel Fondul Bisericesc din Bucovina s-a format din domeniile domnești, ale așezămintelor bisericești și din sumele realizate de pe urma lichidării proprietăților din Moldova până la 27.12.1804, prin aprobare imperială; În 1786, averea fondului cuprindea 109 sate, moșii și munți, cu o populație de 36.580 suflete, ceea ce reprezintă jumătate din populația Bucovinei, cu suprafața totală de 275.615 ha numai în episcopia Rădăuțiului; 17.12.1789: prin ordonanță imperială, la insistența românilor bucovineni, administrația Fondului Bucovinean a fost separată de fondurile similare din Galiția; În 1792, statul austriac a înființat pe teritoriul Fondului din județul Rădăuți o mare herghelie de cai pentru prăsilă, luând în arendă de la Fond 170.913 ha; 1816 – 1818: s-au întocmit hărțile pentru toate pădurile Fondului; 1820 – 1821: s-au redactat primele amenajamente silvice din zona Cernăuțiului (Ocolul Silvic Pătrăuți); La 28.12.1820, prin rezoluția de la Troppau, împăratul Francisc Iosif al Austriei a hotărât că, “devreme ce Fondul bisericesc ortodox din Bucovina s-a constituit cu averile bisericești și mănăstirești de lege ortodoxă, veniturile acestui Fond nu se pot întrebuința pentru alte scopuri decât pentru întreținerea cultului ortodox și pentru învățământul popular”; În perioada 1848 – 1853, Fondul a cedat țăranilor 80.500 ha, la prețul de expropriere; 04.03.1849: prin Constituție, Bucovina a fost dezlipită de Galiția și declarată ca provincie autonomă, cu titlu de Ducat și a primit un guvernator provincial, care era și șeful administrației Fondului; 21.12.1867: s-a promulgat legea Constituției dualiste în imperiul Austro-Ungar. Articolul 15 al acestei legi fundamentale de stat garanta fiecărei confesiuni recunoscute de Stat, pe lângă liberul exercițiu al religiei sale, și „dreptul de a-și administra în mod autonom averea biseri-cească”; 10.12.1869: Francisc Iosif I decretează următoarea rezoluție: „este voința mea, ca și de aici înainte să rămână în vigoare dreptul de protecțiune, rezervat domnului țării de înaintașul meu Iosif al II-lea asupra Fondului bisericesc din Bucovina, numit de dânsul pentru biserică și școală”. (Va urma) Ing. DORIN BURACIUC, Directorul Direcției Fondului Forestier Bisericesc Suceava