Vasilena Prepeliță și bordeiul ei, simbol al sărăciei (II)

Pentru bătrâni ar trebui să ne străduim să luminăm cu faptele și cu mințile noastre lumea înconjurătoare, în fiecare ceas și în fiecare zi a vieții. Dacă acum nu-i bucu-răm, mâine ar putea să fie prea târziu. În fiecare clipă care urmează, s-ar putea ca noi (nu numai bătrânii) să nu mai urmăm. De aceea, le-aș sugera celor de la pu-tere, respectiv dlui senator Flutur, care propune ca “ti-nerii să fie sprijiniți și ca beneficiari ai reducerii de impozite”, să se întoarcă cu fața spre cei în vârstă, spre cei care au muncit și dumi-nica, și de sărbători, spre cei care n-au văzut țară străină și nu știu ce-i aia civilizație, spre cei care n-au văzut ma-rea. Acum, când frontierele sunt deschise spre străinătate, cei în vârstă ori nu mai pot merge, ori nu au bani. De ce trebuie pentru cei în vârstă cei 500 de euro? Ei au pensie în euro?
 

Câte zeci de ani le-ar trebui să strângă acești bani, având, unii, pen-sii de un milion (ca această femeie, Vasilena Prepeliță)? De aceea, eu nu voi plăti salubrizarea, până nu voi vedea gunoiul dispărut de sub podul din mijlocul sa-tului, de sub podul CFR. Pâ-nă și crengile de la curățatul pomilor se aruncă în apă, fără nici o jenă sau teamă, sfidând orice lege de protecție a me-diului. Asta, în timp ce, în comună, s-a amenajat o groapă uriașă de gunoi, care a costat o sumă uriașă de bani, în locul unde erau iarbă, flori de câmp, o frumusețe de pei-saj. Culmea e că groapa a fost amenajată aproape de calea ferată, foarte aproape de ca-sele oamenilor, constituind un pericol atât pentru ei, cât mai ales pentru animale. Fumul îi îneacă pe oameni, iar anima-lele mănâncă pungile de nai-lon și alte mizerii, groapa fi-ind neîngrădită. Juninca, ges-tantă în luna a șasea, a locui-torului Nicolae Ursulean din Frasin-Brodina, a crăpat din cauza aceasta. Când a început săparea gropii, locuitorii din apropiere s-au împotrivit, au implorat, au demonstrat că e prea aproape de casele lor, dar cine să ia în seamă vorbele unor piese mișcătoare pe acest pământ? Un alt pericol de infecție es-te fostul local al gării, care a devenit WC public: ferestre furate, ușa la fel, soba de te-racotă furată, până și zidul din cărămidă care despărțea sala de așteptare de magazie a dis-părut. În așteptarea trenului, nu ai unde te adăposti de in-temperii. Și asta în timp ce la Straja – sat vecin -, se ridică un palat la gară! Vine lumea la mine și mă roagă să prezint această situație, poate cineva îndreaptă lucrurile. Nu le pot spune oamenilor că cei care au puterea să îndrepte lucru-rile poate nici nu știu ce-i în fosta sală de așteptare; ei umblă cu mașini luxoase, nu au grijă că bătrânii stau în frig până vine trenul. Iar în tren trebuie urcați de 2-3 oameni, din cauză că scările sunt foar-te înalte și trebuie să ai curaj ca, de la o anumită vârstă, să te urci în tren. Am văzut tren în Polonia: fie bătrân, fie handicapat, face un pas și e în tren. Roțile sunt îngropate, iar scările ori nu sunt, ori nu se văd. Personal, am văzut la noi cum o tânără a căzut la cobo-râre și și-a spart capul. Nu pot trece cu vederea fără să scriu și ce a rămas din microhidocentrala Brodina. Sala de mașini, turbine etc., care altădată era un punct de atracție și un subiect educativ pentru vizitele elevilor, azi este un dezastru: un hău unde pot cădea oricând vitele, fără șanse de a le scoate din aceas-tă adâncime plină de fiare și sticlă spartă. Nu o dată au că-zut vite în canalul cu apă, unde se strângea satul pentru a le scoate. Eu cred că s-au alocat fonduri pentru îngrădirea cu garduri, dar pur și simplu nu s-a făcut aceasta, ca să nu spun altfel. Dacă nu sunt bani pen-tru remediere, măcar să fie îngrădite locurile care con-stituie pericol pentru oameni, dar mai ales pentru animale, pentru că a venit timpul pășu-natului, și nu am vrea să se repete cazul Nicolae Ursu-lean. Oare celor care au dat undă verde pentru groapa de gunoi le-ar plăcea să fie mereu fum, mereu miros greu, la câți-va pași de locuință? În prima casă de la groapă locuiește o familie foarte numeroasă. Nu mai vorbesc de peisaj! Sunt atâtea gatere în comu-nă! Patronii acestora sunt oameni înțelegători, gospo-dari, iubesc frumosul, deoa-rece și-au făcut vile ce înfru-musețează satul. Dacă ar fi solicitați, sunt sigură că ar da material lemnos pentru îngrădirea gropii și a celor-lalte locuri periculoase din comună. Aceasta este dole-anța oamenilor, eu fiind doar mânuitor de condei. Mână de lucru este. Sunt oameni pricepuți, buni de muncă, de la ajutorul social, care lu-crează în folosul comunei oriunde sunt solicitați. ARTEMIZIA GHEORGHI, comuna Brodina

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: