O lucrare monumentală – ENCICLOPEDIA BUCOVINEI

În 1990, la reactivarea Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, s-a hotărât, printre altele, realizarea unei enciclopedii a Bucovinei. Curând s-a înființat Centrul de Studii „Bucovina” cu sediul la Rădăuți, iar în 1994 apare Anuarul acestui institut academic intitulat „Analele Bucovinei”, pe a cărui copertă a 4-a sunt menționate ce-le mai noi apariții de cărți despre Bucovina, unele fiind monografii de mare întindere. De curând a apărut, sub semnătura harnicului și energicului cărturar sucevean Emil Satco Enciclopedia Bucovinei, lucrare de mari dimensiuni, cu aspect impunător. Lucrarea îi menționează pe colaboratorii principali, cercetătorul sucevean Eugen Dimitriu și cercetătorul german Erich Beck, între care trebuie adăugat numele profesoarei Alis Niculică, fiica autorului, care a asigurat o mare parte din lucrările care presupun definitivarea unei astfel de lucrări, inclusiv corectura.
 

Prin paginile Enciclopediei, Emil Satco aduce un omagiu biruințelor și suferințelor Bucovinei – parte a nordului Moldovei, denumită astfel de către ocupantul habsburgic. Enciclopedia ne prezintă o concepție clară a autorului ei cu privire la istoria și cultura teritoriului numit Bucovina printr-o simplă întâmplare. Oricine înțelege că istoria și cultura acestui teritoriu se integrează organic în istoria și cultura românească. Astfel, putem urmări aspecte importante ale culturii medievale, ale culturii moder-ne și contemporane, ca și ale culturii populare. Prin perso-nalitățile prezentate, putem urmări laturi ale vieții politice a Moldovei și Bucovinei (după 1775). Ne interesează în mare măsură cum sunt prezentate diferitele arte, de la marea mă-iestrie a zugravilor de biserici și de icoane până la marii in-strumentiști sau artiști vocali. Cititorul vrea să cunoască in-formații despre viața scriito-rilor, a oamenilor de știință, a tuturor celor care, prin truda lor, contribuie la cultura unui neam, a unei patrii. „Bucovina nu este altceva decât locul de început al statului feudal Moldova, aici aflându-se vechile capitale ale acestuia, marile ctitorii dom-nești, iar Imperiul Habsburgic a rupt acest teritoriu din trupul Moldovei și nu al Ucrainei sau al altui stat”, spune Emil Satco (I,3). Și mai departe: „Cine citește lu-crările (dicționa-re, enciclopedii, volume come-morative, albu-me ș.a.) apărute în nordul înstră-inat, rareori va întâlni câte un nume de român și acela rutenizat. Această practică face parte dintr-o anume politică, de care noi am că-utat întotdeauna să ne ferim”. (I,5). De aceea în lucrarea lui Emil Satco vom găsi, alături de ro-mâni, nume de germani, evrei, ucraineni și alții, personalități care, prin activitatea lor în Bucovina, au lăsat o urmă care se constituie în valoare peste timp. Dacă domnul Satco ar fi procedat ca autorii de lucrări amintite mai sus, în opera sa ar fi fost prezente numai nume românești, valoroase, dar an-samblul lucrării ar fi suferit. Din acest punct de vedere, En-ciclopedia Bucovinei poate servi ca model contra enciclo-pedismului șovin. O astfel de operă este de o-bicei colectivă, un singur om neputând cuprinde cantitatea uriașă de informații care tre-buie preluate și prelucrate. Cu răbdare și tenacitate, Emil Sat-co a reușit această performan-ță, numărându-se între puținii autori români de enciclopedii. El afirmă că nu ierarhizează, nu certifică valori. Dar prin spa-țiul acordat unor personalități sugerează o ierarhie. Ion Nis-tor ocupă un spațiu tipografic mult mai mare decât alți is-torici, ceea ce dovedește di-versitatea activității și în-semnătatea operei. Ștefan cel Mare este prezentat pe un spa-țiu mai mare decât alți domni ai Moldovei. Domnii Moldovei sunt pre-zentați câtă vreme capitala Moldovei s-a aflat la Suceava: după Alexandru Lăpușneanu (și fiul său Bogdan), la stin-gerea neamului Mușatinilor, Suceava nu mai este capitală, iar curtea domnească se va ri-sipi cu vremea. Sunt prezen-tați demnitarii și marii dem-nitari ai țării, între care repre-zentanți ai familiei Arbore, marele vistiernic Boldur, Io-niță Bașotă – întemeietorul orașului Fălticeni ș.a. Sunt prezenți popa Iuga, diac al lui Alexandru cel Bun, fiul aces-tuia Mihail (Mihu), logofăt la mijlocul secolului al XV-lea. Dintre oamenii politici îi a-mintim pe George Grigorovici și pe Traian Brăileanu, amân-doi morți în închisorile comu-niste, apoi pe George Alexia-nu, condamnat la moarte și executat în 1946, împreună cu mareșalul Ion Antonescu. Dintre clerici îi amintim pe Grigore Țamblac, pe Teoctist, mitropolitul care l-a uns ca domn pe Ștefan cel Mare, pe Atanasie Crimca, pe Silvestru Morariu. Mai mulți reprezentanți ai culturii românești din Buco-vina au onorat, prin prezența lor, Academia Română încă de la înființarea acesteia: Alexan-dru Hurmuzachi, I. G. Sbiera, apoi Eudoxiu Hurmuzachi, S. Fl. Marian și continuând cu contemporanii Liviu Ionesi, Vladimir Trebici, Radu Tudo-se, Dimitrie Vatamaniuc. Bu-covina a dat mari istorici, între care Eud. Hurmuzachi, Dim. Onciul, Ion Nistor, Teodor Ba-lan, apoi contemporanii Mi-hai Iacobescu, Mihai-Ștefan Ceanșu, Ilie Luceac, Victoria Batariuc ș.a. Îi amintim pe fi-lologii Sextil Pușcariu, Vasile Bogrea, Har. Mihăescu, Ștefan Munteanu, Olimpia Mitric, Ion-Horia Bîrleanu. Dintre et-nologi, reținem numele lui S. Fl. Marian, Elena Niculiță Vo-ronca, Adrian Fochi, Gr. Bos-tan. Între marii cărturari trebu-ie amintiți Mihai Băcescu, Eu-gen C. Botezat, Vasile Jitaru, Mihail Gușuleac. Dintre scrii-torii Bucovinei, reținem aici numele lui Vasile Andru, Ion Beldeanu, Gr. Bostan, Traian Chelariu, Mircea A. Diaconu, Simion Gociu, Ion Cozmei, Ion Filipciuc, Ilie Dan, Vasile Levițchi, George L. Nimigea-nu, Arcadie Suceveanu, Vasile Tărâțeanu. După Constantin Loghin și Leca Morariu, se ridică o nouă generație de critici și istorici literari, reprezentată de Mi-hail Iordache, Liviu Papuc, Mircea A. Diaconu, Nicolae Cârlan. Trebuie amintiți rap-sozii, cântăreții de muzică popu-lară și artiștii sau muzicolo-gii, compozitorii, pictorii și sculptorii. Reținem doar nu-mele zugravilor Ștefan, Toma de la Sucevița, Marcu, Ion și Sofronie, care au pictat Voro-nețul, Moldovița, Humorul și Sucevița. Reținem numele meșterului pietrar Jan, care a sculptat pietre de mormânt pentru necropola de la Ră-dăuți. Avem un constructor de nave (Ovid Popo-vici), eroi pentru unirea Bucovinei cu Țara (Ion Grămadă), mari sportivi (Elisabeta Li-pă și Maria O-laru). Într-un ca-pitol de la sfârșitul volumului al II-lea, sunt prezentate in-stituțiile, societățile și asociațiile care și-au desfășurat sau își desfășoară activitatea în Bucovina. Între acestea, An-samblul de Cântece și Dansuri „Ciprian Porumbescu”, Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera, Biblioteca Țării Bucovina, Complexul Muzeal Bucovina, Episcopia Rădăuților, Episco-pia Bucovinei (cu Fondul religionar greco-ortodox – Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei), muzeele active astăzi, Societatea Arheologică Română în Bucovina, Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, Societa-tea pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” din Cernăuți, Universitatea Cer-năuți și Universitatea „Ștefan cel Mare”, lipsind Centrul de Studii „Bucovina” cu sediul la Rădăuți. Sunt câteva încercări de sin-teză despre Mușatini, guverna-torii Bucovinei, mitropoliții Bucovinei sau rectorii Universității din Cernăuți. Un cuprinzător capitol este cel intitulat Publicații periodi-ce și seriale 1775-1944. Altul este cel numit Bibliografie selectivă. O scurtă Addenda la volumul al II-lea încheie, de fapt, lucrarea, cu mențiunea că fiecare volum are un indice de autori. Subliniem dăruirea cu care a fost întocmită această lucrare în care se pune în evidență marea contribuție a Bucovinei la cultura națională. Este o lucrare monumentală cu care se poate mândri cel care și-a închinat viața realizării acesteia. Dar modestia autorului l-a dus la a nu se include alfabetic în locul care I se cuvine lui Emil Satco, ceea ce trebuie îndreptat într-o viitoare ediție. Într-o viitoare ediție, T. Robeanu trebuie să apară sub numele George Popovici. Vor trebui incluși Virgil Breabăn, George Galan, Eugenia Iacob, Mardare Sorohan. Se cere și un scurt capitol despre Muzeul Siret. Aș sugera să fie prezentate mănăstirile și bisericile mai însemnate, orașele și satele (inclusiv cele dispărute), cursurile de ape mai mari, drumurile, căile ferate, bibliotecile municipale și orășenești. Poate și alte capitole pe care autorul le va considera necesare. Considerăm că pensionarea lui Emil Satco este o mare greșeală și că el trebuie repus între oamenii activi ai Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera”, pe care el a numit-o astfel. Numai astfel, în câțiva ani, vom avea o nouă ediție, completată și îndreptată a acestei lucrări, cu care și autoritățile sucevene se pot mândri. Munca în domeniul culturii și activitatea unui mare cărturar nu au limită de vârstă. Iar Emil Satco este un mare cărturar. În încheiere, aducem un omagiu de recunoștință și Editurii „Princeps Edit” din Iași, anume doamnei Filomena Corbu și domnului Daniel Corbu, care s-au îngrijit de apariția cărții, ca și tipo-grafiei „Mușatinii” din Suceava, care a tipărit-o, în condiții tehnice excepționale. ION POPESCU-SIRETEANU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: