Despre Școală, cu-n ochi lăcrimând, cu-n ochi zâmbind

Foiletoanele de “Crai nou” ale sireteanului Vasile Mocrei sunt astăzi o carte “Mii de crete și-un burete” este titlul volumului semnat de profesorul siretean Vasile Mocrei, recent apărut la Editura Luceafărul C.C.D. “Foi” care s-ar fi putut zburătăci în patru vânturi, după cum sună o mărturisire a autorului, alcătuiesc, iată, o carte de aproape 200 de pagini, în care, din mai multe perspective privită – mai cu seamă prin oamenii care îi dau permanență și valoare, oamenii de la catedre, omuleții din bănci –, personaj principal este Școala.

 

Cu (prea multă) modestie, Vasile Mocrei – pe care cititorii de “Crai nou” bine îl știu – vorbește despre paginile sale ca despre niște “însăilări” (“unii le zic foiletoane, alții pamflete”), cu speranța că le-ar sta bine așa, împreună; în același timp, suntem preveniți, este vorba și despre “un efort de sinceritate” din partea autorului care gândește chiar că… “s-ar putea să mă coste”! Sigur că avem de-a face cu “o pers-pectivă originală”; scriitorul și profesorul Constantin Blănaru mărturisește că anticipa aceas-tă carte încă de când foiletoa-nele lui Vasile Mocrei erau tipărite în “Crai nou”. De ce? Deoarece autorul, “identifi-cându-se cu destinul ȘCOLII și al beneficiarilor ei”, “pri-vește cu gravitate, sentimental și critic – în registrele u-morului, binele și răul din domeniu, convertește ceea ce este dramatic în optimism, construiește ipostaze mitice izvorâte din resursele umanis-mului românesc, propune cu nonșalanță, fals-academic, alternative pedagogice pentru eșecuri și aparențe de pozi-tivitate în formarea Măriei-sale Copilul, astfel foiletoa-nele având tensiuni și văluriri de bolerou cântat/dansat cu «un ochi care plânge» și «un ochi care râde»”. Așadar, dumneavoastră, stimați citi-tori, cumva dacă tempoul co-tidian v-a făcut să treceți iute peste foiletoanele de “Crai nou” ale lui Vasile Mocrei, acum aveți, iată, cartea lui Vasile Mocrei. Iar de o găsiți potrivită gustului dumnea-voastră de lectori, citiți-o cu-rând, până nu apar următoa-rele volume ale profesorului siretean, tocmai aflate în pregătire: “Nu râdeți, că aiasta nu-i de…” și “Trântor la o lim-bă ca un fagure de miere”. Nu râdeți, citiți înainte…!