Eternul strâns al șurubului

Integrarea europeană este pentru majoritatea covârșitoare a românilor o mare necunoscută. Potrivit sondajelor de opinie, oamenii simpli se declară pentru intrarea în clubul select al marii familiei europene. Intervievați, aceștia cred, la fel ca și în cazul aderării la NATO, că după 2007 vor avea salarii și pensii mai mari. Noii guvernați se întrec în a da speranțe deșarte, declarând că până, dar și după admitere, salariul mediu pe economie va cunoaște creșteri vizibile. Cu siguranță că așa se va întâmpla, însă la fel de scumpă va fi și viața. Dovada imediată este ceea ce se petrece la granița cu Ungaria, integrații noștri vecini, mânați de prețurile umflate, preferând să vină la cumpărături în România.

 

Dar mai aproape de pielea românului sunt noile majorările de prețuri, urmare a reactualizării accizelor. Avem deja combustibili mai scumpi decât în Europa, salturi importante de prețuri înregistrându-se la tutun și alcool. Mai marii noștri țin la sănătatea poporenilor. Cu toate că, se spunea, băuturile sunt ieftine tocmai pentru ca, euforici fiind, românii să nu mai percuteze la ce se întâmplă în jur. Deosebit de interesantă este introducerea accizei la energia electrică, curentul devenind, astfel, un produs de lux. În țările civilizate consumatorul este stimulat, prin adoptarea de prețuri ce scad pro-gresiv cu cantitatea de energie. La noi se întâmplă invers, prin stabilirea de tarife sociale fiind promovat subconsumul. În ciuda a toate acestea, românul este optimist, pentru că, nu-i așa? tot răul spre mai bine. Chiar dacă pentru mult timp o vom duce și mai greu, șurubul trebuie încă strâns de către fiecare dintre noi. Evident cu excepția celor care ne conduc. Oameni de afaceri ultra prosperi, a căror primă grijă la instalare a fost a să-și mărească lefurilor cu 30 la sută.