„Tristețea e mai veche decât o toamnă”

Temperament vulcanic și nonconformist, Mihai Sultana Vicol se putea înscrie cu îndreptățire în descendența labișiană printr-o anumită ve-hemență a rostirii poetice, dar și printr-o anumită frăgezime a imaginilor, asociere care nu-i decât aparent oximoronică. Discursiv nu în puține locuri (s-ar putea vorbi de o “retorică a disperării”, dacă sintagma n-ar fi deja tocită prin abuzive folosiri), berladnicul autor transplantat la Suceava se regăsește în buna companie a lui Cezar Ivănescu și Ioanid Romanescu prin insurgența discursului liric, prin contu-rarea unui spațiu poetic în care criza este o stare perpetuă.

 

Mai compactă decât pre-cedenta carte (“Nici un răs-puns pentru lacrimi”, Ed. Junimea, 2002), prezenta cu-legere de Poeme de amor / amar și moarte (Ed. Opera magna, Iași, 2004) se prezintă ca un meta-poem, un unic text liric, segmentat în funcție de ritmul și intensitatea pulsa-țiilor interioare. “Înnobilată jertfă a suferinței”, Poezia “ca-re omoară cu zile” este subîn-tinsă de trăirea erotică con-vulsionată de iminența morții (v. Bocet sau Mâhniri), Eros având aceeași forță de fata-litate ineluctabilă ca și Thanatos. Prezența/absența fe-minină invocată, blestemată, visată, exorcizată netezește, prin intermediul verbului, asperitățile unui eu poetic “febril, pulsatil, de o teribilă mobilitate” (Adrian Dinu Ra-chieru), cu vădite și arareori reprimate puseuri de radica-litate. Ethos-ul poetului M.S. Vicol este unul baroc, pasio-nal, rod al unei zbuciumări permanente care “îndură răs-tignirea durerii pe trupul a-bandonat de îngeri”. Incomod, exasperant până la un punct prin radicalismul discursului, nu-i mai puțin adevărat că, prin nuanțarea trăirilor interioare deopotrivă cu epurarea limbajului de re-ziduuri de “jurnalism liric” (așa cum o dovedește, deși nu integral, prezentul volum), Mihai Sultana Vicol are ne-bănuite șanse de a deveni o voce distinctă într-un peisaj liric în care polifonia este sub-minată, cu sau fără metodă, de dodecafonie, dacă nu chiar de cacofonie.