Ceasul a început dintr-o dată să meargă în sens invers. Secundarul a mers înapoi o secundă, apoi încă una. După care ceasul a continuat să ticăie obişnuit. Secundarul, minutarul şi indicatorul orei mergeau normal, spre dreapta. Timpul curgea ca până atunci, fără ca ceasul să fie defect, fără să fie o distanţă prea mare între secunde, minute şi ore.
Nu-mi dau seama ce s-a întâmplat. Nici acum, după câteva luni de la această întâmplare, când ceasul a continuat să meargă normal, fără întârzieri sau dereglări, nu-mi dau seama dacă am intrat, pentru două secunde, în timpul paralel despre care vorbeşte o carte.
Dintr-un volum al unui autor cunoscut prin romanele sale, am aflat că, într-un cimitir vechi din Praga, un ceas merge invers, ceea ce este adevărat.
Unii oameni, bănuiesc eu, intră într-un soi de timp paralel, în care ceasurile merg invers, fără ca alt indicator să arate o schimbare de lume, de trecut şi viitor, de univers…nu ştiu. Eu ştiusem doar pentru două secunde.
De atunci am început să mă gândesc mult la trecut, multe amintiri revin în memorie, visuri vechi, de care am uitat demult, îmi revin în minte.
Lucruri la care renunţasem acum doresc să le împlinesc, în locuri uitate să mă întorc.
NIADI CERNICA
Comentarii