Decalog la prăznuirea Sfântului Cuvios Teodosie, începătorul vieţii de obşte

1. Nu cugeta că sfinţii cuvioşi, începătorii vieţii de obşte, sunt prăznuiţi pentru a fi admiraţi, ci pentru a fi urmaţi, căci cinstirea lor este mincinoasă dacă nu este însoţită de îndreptarea vieţii tale.
2. Nu socoti fericit pe cel ce a părăsit lumea, ci pe cel ce a biruit-o în sine, deoarece nu locul mântuieşte, ci voia unită cu Dumnezeu.
3. Învaţă de la cuviosul Teodosie statornicia, nu graba, răbdarea, nu aprinderea, întrucât cele ce se zidesc repede se surpă degrabă; doar cele clădite în timp rămân.
4. Nu căuta fapte mari înainte de a-ţi curăţi inima în isihia acesteia, precum Sfântul Teodosie în peştera celor trei magi, amintindu-ţi că Dumnezeu nu locuieşte în zgomotul faptelor, ci în liniştea smereniei.
5. Cinsteşte ascultarea, precum cei 700 de ucenici adunaţi în jurul cuviosului, pentru că ea este începutul vindecării omului, în timp ce voia neîmblânzită este rădăcina tuturor rătăcirilor.
6. Nu-ţi cruţa trupul spre pierderea sufletului, dar nici nu-l urî ca pe un vrăjmaş, fiindcă trupul este împreună-lucrător cu sufletul la mântuire.
7. Adu-ţi aminte că lipsa răbdată cu mulţumire este mai mare decât belşugul fără recunoştinţă şi că Dumnezeu nu Se descoperă celor sătui de sine, ci celor însetaţi de El.
8. Nu cere semne şi minuni, deşi cuviosul Teodosie vindeca bolile oamenilor prin minune, ci inimă curată, căci cel ce L-a aflat pe Dumnezeu nu mai are trebuinţă de dovezi.
9. Orânduieşte-ţi viaţa astăzi ca şi cum ai fi chemat mâine la judecată, dar nu cu frică, ci cu trezvie iubitoare.
10. Încheie această zi cu hotărârea schimbării, nu doar cu o înflăcărare de moment; chiar dacă trece praznicul, cuvântul vieţii rămâne spre osândă sau spre mântuire.

La prăznuirea Sfântului Teodosie cel Mare, cuviosul care a vieţuit patruzeci de ani într-o peşteră, dar, atrăgând prin sporirea sa duhovnicească mulţime de ucenici, a întemeiat în apropierea Betleemului o mănăstire, adevărată cetate de trăire a principiilor evanghelice, Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, a alcătuit un Decalog prin care îndeamnă la cultivarea virtuţilor prin care acest mare monah a dobândit bunătăţile nebănuite şi frumuseţile nespuse ale Împărăţiei lui Dumnezeu.