Nu e nevoie să caut prin istorie ca să afirm că nu mă îngrijorează deloc soarta „american people”… Ca de atâtea ori pe parcursul ultimelor două secole şi mai bine, americanii au ştiut să iasă din încurcături create fie de ei înşişi, fie de potenţialii duşmani ori rivali. Au fost şi momente când europenii le-au dat o mână de ajutor să-şi salveze „visul”, ba chiar modelul lor civilizational l-a constituit Occidentul european. Pe mine mă îngrijorează, însă, la fel ca pe toate „trestiile gânditoare” ale umanităţii, soarta statelor, a naţiunilor mici care trezesc pofte conducătorilor ambetaţi de rapturi, de cuceriri teritoriale, idee remanentă a epocilor sclavagistă, feudală şi imperialistă. Şi asta deoarece SUA se erijaseră de peste un secol în protectorul acestora, ba chiar reuşind să păstreze libertatea Țărilor Baltice, a Greciei, Poloniei Ungariei, Cehoslovaciei, Taiwanului, Israelului, inclusiv a Europei Occidentale şi a multor altora.
După al Doilea Război, SUA au făcut eforturi, inclusiv armate, pentru a impune un set de valori universale precum libertate, democraţie, respect reciproc, drept internaţional, reguli de bună convieţuire. Şi-au asociat democraţii puternice precum Anglia, Franţa, Canada, Olanda, Japonia, Australia… Asta până la debutul celui de-al doilea mandat prezidenţial al miliardarului Donald Trump. SUA şi-au câştigat acest nobil renume prin jertfa a 400.000 de soldaţi americani care şi-au lăsat oasele pe teren european pentru tăierea elanului imperial al lui Hitler, dar i-au permis, din păcate, călăului sovietic Stalin să supună Germania de Est, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia, România, Țările Baltice, Iugoslavia, Bulgaria şi chiar Austria (sub bocanc sovietic până în 1955!), ceea ce i-a costat o jumătate de secol de Război Rece şi cheltuieli uriaşe postbelice, plus planul Marshall. Pierderile se vor repeta la o scară şi mai amplă după aventurismul şi stricăciunile provocate de ultimul preşedinte: îşi începe mandatul ameninţând vecini precum Mexicul, Panama, Canada… cu cucerirea şi transformarea lor în state ale SUA. Continuă cu Groenlanda, ameninţă Danemarca, distribuie ameninţări cu intervenţiile militare în America de Sud, Venezuela, Columbia şi multe altele. Apoi se apucă fără nicio logică sau calcul economic de schimbat relaţiile comerciale cu alte ţări introducând taxe prohibitive chiar de 100% şi peste pentru importuri din Canada, China, India, Uniunea Europeană… Că se sperie gândul! Pe vremuri provocau războaie groaznice, acum omenirea încă e în aşteptarea trezirii la realitate a lui Trump. Numai că trezirea nu vine! Iată-l acum împrietenindu-se nu cu şefii statelor ameninţate de cuceritori, ci cu dictatorii puternici ai lumii, cu Vladimir Putin, cel ce a invadat Ucraina, membră a ONU, cu armatele sale, ucigând sute de mii de copii şi oameni nevinovaţi pentru îndeplinirea visului său de mărire imperială. Invazie condamnată de către absolut toate statele democratice şi civilizate, inclusiv de către organizaţiile internaţionale.
Dintr-o ţară membră a Consiliului de Securitate, Rusia a devenit un paria al relaţiilor interstatale, asupra sa şi asupra poporului rus revărsându-se efluvii de (batjoc)ură şi dezaprobare, iar liderul Putin, acuzat de crime de război, nu poate părăsi teritoriul Federaţiei Ruse fără a risca arestarea şi prezentarea în faţa Curţii Penale Internaţionale. Trump n-a fost dispus să înţeleagă drama poporului ucrainean, de aceea a întrerupt imediat ajutoarele date de administraţia Biden şi nu a mai trimis Ucrainei nici măcar un glonte, o armă, un tun, toate ajutoarele militare venind de la ţările Uniunii Europene, de la Anglia, Canada, Australia, Japonia, Suedia, Norvegia… care au cumpărat de la SUA arme pentru a ajuta armata ucraineană să facă faţă invaziei putiniste. Acum se împăunează cu titlul de pacificator, deşi n-a reuşit să aducă pacea în 24 ore aşa cum se lăuda, nici în 48, nici în două săptămâni, nici după aproape un an. Fandoseli, fumuri de vedetă şi lăudăroşenii naiv-puerile vizibile de la o poştă care nu au reuşit să impresioneze Suedia pentru a i se conferi Premiul Nobel pentru Pace… Asta până când poporul american va descoperi că împăratul e gol!
Comentarii