„Mare îmi este întristarea şi necurmată durerea inimii” (Romani 9, 2) spune Sfântul Apostol Pavel, atunci când poporul lui Israel trăia o tragedie. O cumplită tragedie trăim şi noi prin trecerea atât de neaşteptată şi timpurie a lui Vasile Avădănei, cel care ne părăseşte doar la 68 de ani de viaţă. Lasă în urma sa o soţie Lidia, copiii şi nepoţii săi iubiţi, cu o durere imensă în inimă şi de neconsolat, prietenii şi colegii lui de muncă, adânc tulburaţi, precum şi o comunitate academică în cadrul căreia a activat în modul cel mai strălucitor posibil. Lasă în urma sa o operă ştiinţifică extraordinară, cărţi, studii, articole, cercetări valoroase, care vor fi cartea lui de vizită şi de judecată în faţa lui Dumnezeu! De aceea a fost primit cu multă bucurie ca membru activ în Asociaţia Scriitorilor şi Artiştilor din Ţara Dornelor, căreia i-a făcut o mare onoare prin prezenţa sa. În asemenea momente, cuvintele sunt neputincioase, însă, totuşi dorim noi, colegii şi colegele lui Vasile să-i transmitem familiei şi celor prezenţi câteva gânduri de condoleanţe şi de mângâiere. Adormitul în Domnul Vasile era atent cu toată lumea, respectuos, harnic, un coleg desăvârşit. Avea o empatie deosebită pentru cei suferinzi, bolnavi şi cu probleme sociale. Îi păsa de ce se întâmplă în jurul lui şi avea un spirit civic mobilizator, pentru care era iubit şi respectat de toţi. Dumnezeu, fiind Grădinarul acestei lumi, a ales floarea cea mai frumoasă pentru a o pune în glastra lui cea cerească. Dumnezeu, Cel care cunoaşte inimile tuturor, i-a văzut inima lui frumoasă şi l-a luat la Sine. Solomon spune: „sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul s-a grăbit să-l scoată din mijlocul răutăţii” (Înţelepciunea lui Solomon 4, 14) şi fiind Domnul, a făcut ce a binevoit (1 Regi 3, 18). Chiar dacă în asemenea momente cuvintele sunt neputincioase, totuşi Mângâietorul cel ceresc, Învierea Domnului şi rugăciunile Dvs. şi ale Bisericii sunt aliaţii cei mai puternici pentru a primi alinare şi linişte sufletească. Întristarea fără măsură şi fără nădejde pune viaţa şi virtutea în pericol, ne spune Isus Sirah: „din întristare vine moarte şi întristarea inimii slăbeşte virtutea” (Înţelepciunea lui Isus Sirah 38, 20). Dragă Vasile, ne despărţim de tine pe termen limitat, pentru că fiecare vom veni pe rând să ne întâlnim în casa Tatălui ceresc, unde sunt multe lăcaşuri (Ioan 14, 2), la vremea rânduită de Dumnezeu, sus în ceruri, întrucât – ne spune Sfântul apostol Pavel – „dacă acest cort, locuinţa noastră pământească, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, veşnică, în ceruri” (2 Corinteni 5, 1), iar Sfântul Simeon Noul Teolog zice: „sfinţii în Rai se vor cunoaşte şi se vor vedea unii pe alţii”. În aşteptarea revederii, să vărsăm o lacrimă pentru sufletul lui şi să-l pomenim în rugăciunile noastre pe cel ce a fost soţul, tatăl, bunicul, colegul, rudenia sau prietenul nostru şi să-i păstrăm o frumoasă amintire. Am convingerea că nu-l vom uita, deoarece dragostea nu uită niciodată. Să ne rugăm ca Bunul Dumnezeu să vă sfinţească durerea, să vă alunge întristarea, să vă vindece rănile inimii şi ale sufletului şi să vă întărească, în această încercare, prin harul Sfântului Duh, iar pe adormitul în Domnul Vasile să-l aşeze în locaşurile Sale cele cereşti şi veşnică să-i fie pomenirea lui, din neam în neam! Amin.
Vatra Dornei, 15 octombrie 2025 (Pr. Prof. Dr. Docent MIHAI VALICĂ)
N.red. – Fragmente din necrologul pentru slujba de înmormântare a ing. dr. Vasile Avădanei.
Comentarii