De Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice, miercuri, 1 octombrie 2025, Sala „Bucovina” a Bibliotecii Municipale Câmpulung Moldovenesc a fost cuprinsă încă de la început de un fior de emoţie şi bucurie. Grupul de elevi ai Liceului Special din localitate i-a întâmpinat pe seniori şi pe susţinătorii lor cu un vibrant „La mulţi ani!”, cântat în cor. Aşezaţi în formaţie corală, în locurile rezervate prezidiului, surorile Raluca şi Georgiana Măcărăscu, alături de tânărul Luca Lazăr, au recitat versuri din poeziile lui George Coşbuc şi Mihai Eminescu. Apoi, cu gesturi pline de delicateţe, au împânzit sala, dăruind tuturor celor prezenţi ecusoane personalizate, confecţionate chiar de mânuţele lor, iar doamnele au primit, pe lângă acestea, şi buchete de flori.
Profesoara Felicia Oblesniuc, sufletul Liceului Special şi preşedinta Clubului „Femina” din Câmpulung Moldovenesc, vizibil încântată de prestaţia elevilor săi, a amintit celor prezenţi nu doar semnificaţia Zilei Internaţionale a Persoanelor Vârstnice, ci şi marea sărbătoare creştin-ortodoxă a „Acoperământului Maicii Domnului”, prăznuită anual la 1 octombrie. Momentul a fost întregit de interpretarea unei emoţionante pricesne, cântată chiar de ea, cu glas cald şi înălţător.
Ulterior, Felicia Oblesniuc a invitat-o pe Nicoleta Bogoş, managerul Bibliotecii Municipale, să declare deschisă întâlnirea şi să modereze evenimentul evocativ. Directoarea a subliniat că este al doilea an consecutiv când asociaţia umanitară condusă de Felicia Oblesniuc organizează această sărbătoare a seniorilor – o iniţiativă pe care dumneaei şi colectivul bibliotecii o susţin cu bucurie.
În cuvântul său, prof. Nicoleta Bogoş a făcut un scurt istoric al acestei zile şi a arătat că, adesea, oamenii au o percepţie greşită despre vârstnici, asociaţi prea uşor cu neputinţa, singurătatea ori boala. Tocmai această mentalitate, a subliniat ea, s-a dorit a fi schimbată prin instituirea Zilei Internaţionale a Persoanelor Vârstnice, „pentru că vârsta înaintată este sinonimă cu înţelepciunea. […] Măcar o dată pe an lumea trebuie să se oprească şi să privească la izvorul de înţelepciune din jurul ei”.
Cuvintele Nicoletei Bogoş au aşezat peste sufletele celor de faţă o lumină caldă şi blândă. Ea a zugrăvit chipul vârstnicilor ca pe nişte comori vii ale comunităţii, oameni a căror prezenţă nu trebuie privită prin prisma slăbiciunilor, ci ca un dar de experienţă şi înţelepciune. Pentru dumneaei, „întâlnirea cu un senior înseamnă întâlnirea cu însăşi viaţa”, cu povestea unei generaţii care a pus temelia prezentului. Fiinţa lor a fost asemănată cu o bibliotecă deschisă, din care oricine poate culege adevăruri, dacă are răbdarea să asculte. Şi a arătat că nu rudenia contează, ci gesturile simple: o cană cu apă întinsă la timp poate aduce mângâierea unei mame, o poveste spusă cu tâlc trezeşte căldura unei bunici, iar un zâmbet de copil şi un salut sincer din pragul casei îl pot face pe un vârstnic să se simtă iubit şi preţuit.
„E mare lucru ca cineva să-şi mai amintească de noi” a spus scriitoarea şi jurnalista Artemisia Ignătescu, figură emblematică a urbei de sub poalele Rarăului, preşedintă de onoare a Clubului „Femina” şi a Cenaclului „Ţara de Sus”, cetăţean de onoare al municipiului Câmpulung Moldovenesc, atunci când i s-a dat cuvântul. Cu o claritate a gândirii care pare să învingă povara celor aproape 98 de ani, cu o logică neclintită şi cu un har al cuvântului ce a fascinat mereu auditoriul, a mulţumit organizatorilor – Nicoleta Bogoş şi Felicia Oblesniuc – care „n-au părăsit nicio clipă grija faţă de vârstnici” – pentru iniţiativa şi înfăptuirea acestei întâlniri.
Într-o frumoasă aducere-aminte, decana de vârstă a rememorat actele caritabile pe care le-a făcut în favoarea oamenilor nevoiaşi pe când conducea Clubul „Femina” şi cum făcea tot posibilul ca şi aceştia să aibă sărbători fericite. Şi aceasta, în pofida tuturor greutăţilor de atunci, „pe care a ştiut să le învingă”. Nu a uitat să o felicite pe Felicia Oblesniuc, cea căreia i-a predat mandatul, pentru faptul că aceste lucruri au continuitatea pe care şi-a dorit-o întotdeauna. Totodată, distinsa doamnă a evocat personalităţile importante ale municipiului Câmpulung Moldovenesc ce i-au fost contemporane, amintind pentru fiecare în parte realizarea cea mai semnificativă în folosul comunităţii, în perioada în care a deţinut funcţii publice. „Nu vă lăsaţi copleşiţi de bătrâneţe […] nu vă consideraţi niciodată bătrâni” – a fost îndemnul cu care şi-a încheiat discursul, sub vraja acelui har al rostirii ce o caracterizează.
Prof. Alina Andruhovici Lucău, senioară ce se apropie vertiginos de anii Artemisiei Ignătescu, şi-a început cuvântarea cu o subtilă antiteză care a stârnit zâmbete în sală: „Toţi suntem tineri, însă de ani diferiţi”. Cu un glas cald şi expresiv, le-a mulţumit organizatorilor pentru bucuria adusă prin această întâlnire, mărturisind despre dânşii că „au sufletul plămădit din cel mai curat grâu al iubirii”.
Discursul său s-a încheiat cu o ironie fină, dar plină de lumină, reproducând un scurt dialog între un tânăr şi un bătrân, ce a stârnit emoţie şi reflecţie: Tânărul îl întreba cu vervă: „Dacă n-ai purta ochelarii pe nas, ai putea arăta mai bine”. Bătrânul răspundea cu blândeţe şi înţelepciune: „Poate, dar fără ochelari nu te-aş putea vedea cum eşti cu adevărat… şi lumina ta m-ar ocoli”. În acele cuvinte simple şi pline de duh, audienţa a simţit întreaga taină a trecerii timpului şi frumuseţea fiecărui gest al vârstei.
Poeta Gabriela Braha Strugaru – membră a Cenaclului literar „Ţara de Sus” – s-a declarat de la bun început profund impresionată de gestul copiilor de la Liceul Special, „de gingăşia acestor suflete nevinovate, de puritatea şi delicateţea lor, de darurile pline de inimă şi de atenţia caldă pe care o pot oferi persoanelor vârstnice”, gesturi care vorbeau mai mult decât orice cuvinte şi care au răscolit sufletele tuturor celor prezenţi. Cu un glas cald şi plin de emoţie, a mărturisit că se simte fericită să fi ajuns la o vârstă înaintată – o şansă pe care mulţi nu au mai avut-o, amintindu-şi cu nostalgie de câţiva dintre foştii colegi de liceu.
La rugămintea scriitorului şi umoristului Constantin Tiron, preşedintele Asociaţiei culturale „Voievozi de Obcină” şi preşedinte de onoare al Cenaclului literar „Ţara de Sus”, care, deşi şi-a dorit mult, nu a putut fi prezent, poeta i-a recitat, cu mult talent oratoric şi emoţie, poezia patriotică „De ziua ta, iubită ţară”. A urmat apoi prezentarea propriilor compoziţii, „Plâns de toamnă” şi „Lui Eminescu”, fiecare cuvânt rostit de ea răsunând în sală cu o sensibilitate care a atins inimile tuturor celor prezenţi.
Poeta Ana Andronicescu, membră a Cenaclului literar „Ţara de Sus” şi cenzor al Asociaţiei culturale „Voievozi de Obcină”, aflată şi ea la o vârstă înaintată, a adus în sală un zâmbet luminos şi o energie molipsitoare, recitând dintr-un pamflet propriu în care îşi ironizează afecţiunile medicale şi le întâmpină cu optimism. În aceeaşi notă, a prezentat poezia „Darul bătrâneţii”, amintind că fiecare an în plus aduce cu sine nu doar provocări, ci şi înţelepciune, amintiri şi frumuseţea unei vieţi trăite pe deplin.
Poetul şi prozatorul Traian Nistiriuc Ivanciu, membru al Cenaclului „Ţara de Sus”, a lăsat cuvintele să vorbească de la sine, recitând poezia proprie „Din însemnările unui bătrân”, fiecare vers reverberând în sală cu o eleganţă discretă, trezind în audienţă emoţie şi reflecţie.
Aprecieri calde şi cuvinte pline de recunoştinţă pentru farmecul acestei întâlniri a adăugat mai apoi profesoara Luize Olaru, membră activă a Clubului „Femina” şi dascăl de limbă română la Liceul Tehnologic din Câmpulung Moldovenesc, subliniind încă o dată frumuseţea şi valoarea momentelor petrecute împreună, în compania seniorilor şi a celor care le poartă respect şi admiraţie.
Am avut onoarea să aduc la rândul meu câteva cuvinte de recunoştinţă şi reflecţie… Am vorbit despre Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice ca despre un prilej de a recunoaşte contribuţia seniorilor, de a le preţui experienţa şi de a încuraja respectul şi solidaritatea între generaţii. Am subliniat că apropierea de vârstele înaintate nu trebuie privită cu tristeţe, ci cu recunoştinţă pentru tot ce am trăit şi am dăruit, şi că fiecare zi este un dar de preţ. Experienţa acumulată de-a lungul vieţii poate deveni o lumină pentru ceilalţi, un model de răbdare, bunătate şi înţelepciune pentru generaţiile tinere. În final, am dorit să transmit tuturor un mesaj de speranţă şi armonie: să trăim fiecare zi cu linişte şi demnitate, să ne bucurăm de prezenţa celor dragi, să fim recunoscători pentru darurile vieţii şi să lăsăm în urmă, alături de amintiri, o adevărată lumină de omenie.
Întâlnirea a fost înfrumuseţată de un moment muzical remarcabil, oferit la nai de profesorul Romică Grosu, acompaniat la acordeon de Daniel Sabie. Sunetele naiului se împleteau cu acordurile acordeonului, conturând o atmosferă de vis. Au răsunat melodii care au pătruns direct în suflete: „Mociriţă cu trifoi”, cu delicata ei nostalgie a satului; „Păstorul singuratic”, cu ecouri de dor şi linişte; „Purtata de Bistriţa”, cu alura sa dansantă; apoi „Ciocârlia”, ce a impresionat prin virtuozitate, şi „O sole mio”, ce a adus un plus de emoţie şi bucurie în rândul publicului. Fiecare interpretare a fost răsplătită cu aplauze călduroase, iar sala a vibrat de încântare, ca şi cum între artişti şi audienţă s-ar fi creat o punte invizibilă de armonie şi splendoare.
Cuvântul de încheiere i-a revenit Feliciei Oblesniuc, care a dorit să împartă acest moment cu buna sa prietenă Maria Ulian, membră activă a Clubului „Femina”. Pe lângă munca de ghid turistic şi activitatea sa de la Muzeul Arta Lemnului din Câmpulung Moldovenesc, aceasta din urmă îşi face întotdeauna timp să se implice cu pasiune şi dăruire în proiectele asociaţiei umanitare. Rostind fiecare câteva gânduri, iar apoi într-un glas comun, cele două doamne au vorbit despre respectul şi preţuirea pe care le datorăm seniorilor, „pe care trebuie să-i aducem mai mult în faţă […] ca să ne fie exemplu de urmat”, după cum a subliniat Maria Ulian. În egală măsură, au exprimat şi recunoştinţa lor faţă de public pentru prezenţă, faţă de membrii asociaţiei pentru dedicare şi faţă de colectivul şi conducerea Bibliotecii Municipale, a căror susţinere constantă întreţine şi înalţă actul cultural local şi toate manifestările omagiale.
Întâlnirea de la Biblioteca Municipală Câmpulung Moldovenesc nu a fost doar o sărbătoare dedicată vârstnicilor, ci o adevărată lecţie de viaţă şi recunoştinţă. În cuvinte, poezie şi muzică, s-a înălţat un omagiu senectuţii – vârsta care adună în ea rodul unei existenţe pline, dar şi datoria noastră de a privi către cei mai în vârstă cu respect, preţuire şi dragoste. Între generaţii s-a ţesut, astfel, un fir nevăzut de solidaritate şi speranţă, iar fiecare gest – un zâmbet, o poezie, o melodie – a adus mai aproape adevărul că bătrâneţea nu este un apus, ci o lumină blândă care călăuzeşte paşii celor mai tineri.
VASILE AIOANEI
Comentarii