(…) „Dragostea se nutreşte din foame şi moare din… ghiftuială” (Alfred de Musset)
Artă. „Gătitul – ca şi amorul – este o artă care se practică cu capul, cu inima şi cu mâinile.” (Paul Bocuse)
Berea (un substantiv… feminin). Platon a spus că cel care a inventat berea a fost un om înţelept. S-a înşelat. De fapt, a fost o femeie înţeleaptă. Da, urmaşele Evei au inventat berea! Şi nu numai că sunt responsabile pentru descoperire, dar contribuţiile lor de-a lungul istoriei berii au fost cruciale în dezvoltarea acesteia pentru a ajunge să o savurăm aşa cum o facem astăzi. Cu peste 7.000 de ani în urmă, fabricarea berii a început să se dezvolte în Mesopotamia; femeile au fost cele care au amestecat boabele de cereale cu apă şi ierburi, această infuzie fiind făcută în scopuri alimentare. Le găteau… şi din acel amestec inovativ, motivat iniţal de nevoia de a se hrăni, a rezultat o infuzie. În Evul Mediu, fabricarea şi consumul berii au luat o nouă turnură, odată cu adăugarea hameiului la amestec. O floare care conferă băuturii amăreala caracteristică şi ale cărei proprietăţi conservante îi permiteau să fie păstrată mult mai mult timp. Stareţa Hildegard de Bingen (tot o femeie!) a fost responsabilă pentru descoperirea care a adus această schimbare radicală în fabricarea berii. E bine că această femeie, care şi-a îmbinat rolul de maestru berar cu cele de teolog, scriitor, terapeut şi botanist, printre altele, a fost canonizată. Era firesc să fie făcută sfântă! Dar odată cu industrializarea proceselor de producţie, rolul femeii s-a diminuat.
Cap. „Dragostea nu trece prin burtă, ci prin cap. Plăcerea culinară e eternă: iubirea trece, gătitul rămâne”. (Elfriede Jelinek, The Lovers (1975)”
Descoperire. „Gătitul, ca şi amorul, este o călătorie, o descoperire, nu o destinaţie.” (Guy Savoy)
Diferenţă. „Noi, francezii, avem cea mai bună mâncare, cele mai bune vinuri şi cele mai faine şi diverse plăceri sexuale, de la Creaţie încoace. Asta este suficient pentru a face diferenţa”. (Frédéric Dard – San Antonio)
Ea. „Ce vrea o femeie? Să fie iubită. Nu pentru cum găteşte sau pentru zâmbetul ei: ci pentru ea însăşi.” (Madeleine Chapsal)
Eşec. Un sat era terorizat de un tigru mâncător de oameni, aşa că l-au chemat pe marele John să-l prindă. Stă el vreo câteva nopţi la pânda, tigrul nu apare. Ce se gândeşte vânătorul: Tăiaţi o vacă şi daţi-mi pielea ei, să o port. Tigrul o să creadă că sunt vacă şi se va apropia, astfel încât să-l pot ucide! La miezul nopţii, liniştea satului e sfâşiată de urlete şi răcnete de durere. Sar sătenii şi îl găsesc pe John tăvălindu-se de aşa suferinţă… – Ce s-a întâmplat? Unde e tigrul? – Dă-l dracului de tigru! Care tâmpit a lăsat taurul liber?
Farmece. „Farmecele corpului unei femei care ne inflamează simţurile sunt ca mirosurile mâncărurilor – excitante când ne este foame, respingătoare când suntem ghiftuiţi.” (M. Aguéev)
Fericirea (?) „…O nemţoaică în gospodărie, o cehoaică în bucătărie şi… o franţuzoaică în pat.” (după un proverb ceh)
Final. „Unele dintre cele mai rafinate şi nedescoperite crime au fost cele domestice, executate cu tandreţe în locuri primitoare, cum ar fi meniul servit în bucătărie.” (Alfred Hitchcock)
Gustare. „Gătitul este ca dragostea, trebuie să guşti din toate pentru a cunoaşte ce este cu adevărat gustos.” (Lily Gulliver)
Lună. Maria îi spune prietenei sale, Ioana: Aseară, m-am hotărât să mă dărui iubitului meu. Mi-am pus cel mai sexy costum de baie, m-am epilat peste tot, m-am parfumat şi am ieşit pe malul râului. Era cald, luna strălucea atât de frumos, că puteai citi ziarul. – Şi… şi…!? – El s-a apucat de citit…
Ingredient. „Fiecare reţetă – când aştepţi musafiri la masă –necesită un ingredient pe care nu-l ai în bucătărie. Dacă vrei să-l cumperi, magazinele tocmai s-au închis. Iar dacă reuşeşti să-l găseşti, descoperi că îţi mai lipseşte unul.” (Murphy)
Intim (…cu adevărat). „Bucătăria este locul în care vei vedea dacă cei apropiaţi comunică cu adevărat cu tine: în afară de pat, este singurul loc din casă care este cu adevărat intim.” (Roger Fournier)
Mărturisire. „Mi-am zis: curtezanul ăsta e prea şmecher, poate e un profitor…, nu mă interesează. Apoi, el m-a sărutat, pe furiş, pe gât… şi mi-a trimis un soi de fior, o mâncărime din cap până-n burtă şi mai jos… Iar atunci, mi-am zis: «În fond… de ce nu!?»” (Doamna Thorneburg, soţie de miliardar)
Meniu. „Iubirea este cel mai gustos meniu!” (Carlo Goldoni)
Ouă. Două ouă, un el şi-o ea, fierbeau într-un ibric. Ea i se confesează: – Ştii, am o crăpătură… El: – Ai răbdare până mă-ntăresc!
Prestări (de servicii). – Draga mea, ai terminat cu instalatorul? – Da, da… de două ori…!
Răzbunare (cvasiperfectă). O femeie, care aflase că soţul o înşeală cu una cu mult mai tânără, a divorţat. Apoi s-a căsătorit cu tatăl tinerei amante. Şah-mat: femeia a devenit, astfel, soacra fostului ei soţ! Cumplit de… perfid ! Totuşi este o vorbă: bărbatul care nu se culcă cu soacra sa mănâncă o căruţă de strujeni pe lumea ailaltă!
Rezistenţă. „Dacă englezii au supravieţuit gastronomiei lor, ei vor supravieţui oricum.” (George Bernard Shaw)
Sarea (…în bucate). „Cred că dragostea dă savoare sexului, precum sarea mâncării, dar mai cred că avem şi dreptul să mâncăm, uneori, fără sare.” (Hervé Le Tellier, „Les amnésiques n’ont rien vécu d’inoubliable”, 1998)
Sex. „Mărul Evei, tăiat în două.” (Jean Cocteau)
Treisprezece. La examen studentul ia un bilet, se uită o secundă şi, cu o faţă speriată, repede îl pune înapoi. Profesorul, mirat: – De ce ai pus biletul înapoi? – Dom’ profesor, era biletul nr. 13, iar eu sunt superstiţios. – Lasă-mă cu tâmpeniile astea, spune profesorul şi începe să caute, nervos, biletul nr. 13. Studentul a răspuns de 10 şi, mulţumit, iese din auditoriu. Pe coridor este întrebat de colegi: – Ai învăţat toate subiectele de ai luat 10? – Nu, numai cele de pe biletul nr. 13.
Comentarii