Parada planetelor şi rostogolirea Soarelui

  1. Aliniera planetelor?

După cum se ştie, iarna aceasta, seara, după asfinţitul Soarelui se observă pe bolta cerească o înşiruire de planete care par aşezate în linie dreaptă.

Astfel încă din luna ianuarie spre vest s-au observat cu ochiul liber planeta Marte spre sud, deasupra constelaţiei Orion, planeta Jupiter. Tot spre sud se află planeta Uranus, iar spre sud-vest planeta Neptun, însă acestea două se pot observa doar cu un instrument astronomic. Aproape de orizontul vestic se află planetele Venus şi Saturn.

Privite de pe Pământ, în proiecţie pe sfera cerească, avem impresia că planetele se află aşezate în linie dreaptă – Fig. 2 Tot în Fig. 2 putem vedea şi distanţa unghiulară aproximativă între planete în preajma datei de 21 ianuarie 2025. Evident, acestea se schimbă lent deoarece bolta cerească şi planetele sunt în continuă mişcare.

Aşezarea aparent liniară a planetelor este doar o iluzie optică, deoarece ele se află la distanţe diferite. Pentru a înţelege acest lucru, să ne amintim că şi constelaţiile sunt tot o iluzie optică, deoarece stelele dintr-o constelaţie sunt la distanţe diferite. Să luăm spre exemplu constelaţia Orion care domină cerul de iarnă. Stelele din această constelaţie sunt la distanţe diferite după cum urmează: (Betelgeuze) – 643 a.l, (Rigel) -773 a.l., (Belatrix) – 243 a.l., (Mintaka) – 916 a.l., (Alniban) – 1342,

(Alnitak) – 816, (Saiph) – 722 a.l. Distanţele sunt exprimate în ani lumină (a.l).

În mitologia cosmogonică românească cele trei stele din centru constelaţiei se numesc „Rariţa”, după un instrument agricol ca un fel de plug cu brăzdarul ca o furcă cu trei coarne cu care ţăranii ăn trecut se pliveau buruienile. I se mai spune şi „Trisfetiţele” (trei fete) sau cei trei sfinţi Vasile, Grigore şi Ioan care se prăznuiesc pe 30 ianuarie.

Pe măsură ce trece timpul, la câteva zile după conjuncţia planetei Mercur cu Soarele din data de 9 februarie, la acest aliniament se adaugă şi planeta Mercur. Aceasta va fi in conjuncţie cu planeta Saturn pe 25 februarie. În tot acest interval de timp şi Luna se va afla în acest aliniament şi va fi în conjuncţie cu Saturn (1 februarie), cu Venus (2 februarie), cu Uranus (5 februarie), Jupiter (7 februarie), Marte (9 februarie) şi Saturn ( 28 februarie). Mai adăugăm că planeta Venus, care acum se vede ca Luceafăr de seară, pe 16 februarie va avea strălucirea maximă (astronomic se spune că are magnitudinea -4,6). În anumite condiţii de vizibilitate, cunoscătorii o pot vedea şi ziua.

 

  1. Rostogolirea Soarelui

Acum apare întrebarea: Are alinierea planetelor vreo influenţă? Astrologii susţin că da şi în mass-media au apărut fel de fel de bazaconii, care nu sunt dovedite ştiinţific. De-a lungul timpului au mai fost asemenea aşa-zise alinieri planetare: una dintre acestea fost în anul 2000 şi nu s-a întâmplat nimic. Sunt doar un spectacol ceresc frumos de observat.

Pe de altă parte, se spune că învăţatul Arhimede, cel care a explicat legea pârghiilor, ar fi spus: „Daţi-mi un punct de sprijin şi voi rostogoli Pământul!”.

Un lucru mai puţin cunoscut este că şi Soarele se rostogoleşte, dar nu cu o pârghie, ci datorită interacţiunii gravitaţionale cu planetele.

Din studiul stelelor binare se ştie că acestea se rotesc în jurul unui punct numit centrul comun de masă sau baricentru.

Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul sistemului Soare Pământ. Soarele se învârte în jurul baricentrului BC la o distanţă rs = 449,776 km, iar Pământul la o distanţă rp = 1 UArs – Fig.4.

UA (Unitatea Astronomică) este distanţa Pământ Soare şi are valoarea 149597870691±30 m. (În practică se ia o valoare rotunjită 149.600.000 km).

Lucru acesta este valabil pentru toate planetele. Calculele arată că distanţele baricentrelor planetelor – Soare faţă de centrul Soarelui au următoarele valori: Mercur – 9.606 m, Venus – 264.923 m, Pământul – 449.776 m, Marte – 73.560 m, Jupiter – 742.764579 m, Saturn – 408.109.998 m, Uranus – 125.285.030 m, Neptun – 230.608.687 m, Pluto – 38.350 m. Interesant este că deşi planeta Pluto este mai mică şi mai departe de Soare decât planeta Mercur, acţiunea sa asupra Soarelui este mai mare.

Combinând toate aceste distanţe, se obţine o rezultantă care ne dă distanţa dintre centrul Soarelui şi baricentrul comun al sistemului solar. Observăm că traiectoria baricentrului faţă de Soare este o spirală care are pasul când mai mare (în afara Soarelui) când mai mic (în interiorul Soarelui) funcţie de poziţia planetelor. Aşadar, centrul Sistemului Solar nu se află în Soare, ci în baricentrul Soarelui şi planetelor.

În Fig. 5 putem vedea traiectoria baricentrului sistemului Solar in raport cu centrul Soarelui pentru perioada 1945- 1995.

 

  1. Rozetele planetelor

Să ne închipuim că ne aflăm în spaţiu deasupra Polului Nord al Soarelui şi observăm poziţiile planetelor şi Soarelui în raport cu baricentru Sistemului Solar timp de 247,7 ani, cât durează o revoluţie completă a planetei Pluto. În acest interval de timp, Mercur va efectua 1027,8008 orbite în jurul Soarelui, Venus – 402,63 orbite, Pământul – 247,7 orbite, Marte – 131,69 orbite, Jupiter – 20,88 orbite, Saturn – 8,41 orbite, Uranus – 2,95 orbite şi Neptun – 1,5 orbite.

Să presupunem că marcăm pe o coală de hârtie poziţiile planetelor şi Soarelui la intervale de 44,01 zile, intervalul necesar ca Planeta Mercur să se deplaseze între periheliu şi afeliul său. Vom obţine în total 2055 puncte pentru fiecare planetă. Dacă trasăm curbele acestor puncte observăm că poziţiile Soarelui se aşează în interiorul cercului galben din centru, poziţiile planetei Mercur în interiorul a două cercuri diametral opuse iar pozitiile planetelor pe nişte rozete cu petale.

Dacă am lua intervale de timp din ce în ce mai mici, aceste curbe devin linii continue foarte interesante. (Mai multe detalii se găsesc în lucrarea The Solar Wobble or Gravity, Rosettes and Inertia, [email protected])

În concluzie, având în vedere că nici Soarele nu este fix deoarece se roteşte în jurul baricentrului Sistemului Solar, putem spune că, în raport cu teoriiile geocentrică şi heliocentrică, cea mai apropiată de realitate ar fi „teoria baricentrismului”. Prin urmare, nici Galilei n-a avut dreptate absolută.

Cer senin şi vizionare plăcută!

DIMITRIE OLENICI

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI