Amor. Într-o zi, mi-am sunat soţia – ca să-i fac o surpriză -şi i-am declarat: Draga mea, mă gândeam la tine şi… brusc, m-a lovit, nestăvilită, o pofta nebună de amor. La care ea a întrebat: Dar cine-i la telefon?!
Bucurie. De la cârciumă… cetire. Un beţiv la restaurant: – Ospătar, am fost aseară aici? – Desigur, domnule, ca de obicei, răspunse ospătarul. – Şi am cheltuit vreo 300 de lei? – Într-adevăr, domnule, cu tot cu bacşişuri. Aţi băut straşnic de banii ăştia. – Slavă Domnului! Am crezut că i-am pierdut.
Consiliere. M-am dus la psihiatru şi i-am povestit: Doctore, în fiecare dimineaţă, când mă uit în oglindă, mă apucă brusc o senzaţie cumplită de vomă. Ce crezi că am? Mi-a răspuns: Nu ştiu, dar cu vederea stai impecabil!
Dentist. I-am spus dentistului meu că mi s-au îngălbenit dinţii. Sfatul lui a fost să-i asortez cu o cravată maro…
Gentleman. „Un gentleman este pur şi simplu… un afemeiat răbdător.” (Lana Turner)
Opţiuni. – Ce faci, Iţic, mănânci în ziua în care toţi evreii postesc? – Uite ce e: eu nu fur, nu mint, nu iau dobândă, nu umblu după femei, dar nici nu postesc. – Prost mai eşti! Nu e mai simplu să nu mănânci o zi?
Permisie. Bulă, soldat, trimite acasă un pachet în care era o grenadă şi o scurtă notiţă: Nevastă, dacă tragi de cuiul ăsta, primesc învoire o săptămână!
Perseverenţă. Când eram copil, părinţii mei se mutau adesea dintr-o casă în alta. Dar eu i-am găsit de fiecare dată!…
Pofte. „Viaţa-i frumoasă, iar Brillat-Savarin, care ne-a fost baci, ne-a învăţat trei lucruri memorabile: 1) soarta naţiunilor atârnă de felul în care se hrănesc; 2) cei care fac indigestie ori se-mbată, ori nu se pricep nici la mâncare, nici la băutură; 3) masa este singurul loc unde nimeni nu se plictiseşte în primul ceas de şedere…” (Bogdan Ulmu)
Realitate (românească). Când a venit la mine amantul, a văzut tot blocul. Iar când au intrat hoţii, toţi dormeau!
Recrutare (după ocuparea Bucovinei de sovietici). Câtă tristeţe, dramă, ascunsă, delicat, sub cuvinte… Citiţi (e un text cules în 1975 de la Ursuleac Tănase, 78 de ani, din Hliboca, regiunea Cernăuţi, şi publicat, evident, după 1990): „L-a-ntâi mai recruţii pleacă, / Merg părinţii să-i petreacă… / Dar pe mine n-are cine – / Mama-i moartă de trei zile / Tata-i bătrân… şi nu poate / Că-l întreabă (ruşii – n.n.) şi-l socoate. / Am un frate, da-i departe… / Nici scrisoarea nu-i răzbate. / Frunzuliţă de secară, / Hai, mândruţo, pân la gară / Şi mă-i petrece deseară. / Să vezi trenul cum ne cară. / Trenişor cu roate-nalte, / Nu ne depărta departe / Nu mă duce-n altă ţară, / Unde-i pâinea mai amară. / Nu-i amară de pelin. / Da-i amară de străin. / Acolo nu ştiu pe nime. / Numa arma-i lângă mine…”. PS Nimic de adăugat…
Sinceritate. El: – Mă iubeşti? Ea: – O, cum să nu! Îţi simt lipsa şi când eşti lângă mine, iubitule!
Sonetul LVII. (Being your slave, what should I do but tend?) „Fiindu-ţi sclav, ce pot decât s-aştept / Să-ţi umpli timpul după bunul plac? / N-am timpul preţios cum să-l petrec / Nici rost, până nu-mi spui tu ce să fac. / Nici n-o să mustru ora nesfârşită / Când, rege-al meu, stau ceasul să-l păzesc, / Nici la amărăciunea-mi infinită / Când servul tu-l alungi, nu mă gândesc. / Nici n-am să-ntreb cu mintea mea geloasă / Pe unde eşti, ce-afaceri îţi permiţi, / Ca sclav, nici nu gândesc, decât îmi pasă / Pe alţii cât îi faci de fericiţi. / Atât de proastă-i dragostea, încât / Orice-ai să faci, nu voi gândi urât.” (William Shakespeare, trad. Adrian Vasiliu)
Vigilenţă. Ieri, cineva ne-a furat maşina. Mi-am întrebat nevasta dacă a văzut cumva cum arătau hoţii. Mi-a răspuns că nu, dar că a notat numărul maşinii…
Vin ploile. „Vin ploile. E-o carte ce-am citit-o / Demult şi am uitat ce-i scris în ea. / Vin ploile şi tu la geam, iubito, / Priveşti grădina udă, prin perdea, / Şi frunzele mototolite la-ntâmplare / Şi-n casă-i cald şi mă lipesc de tine: / Mai lasă desfrunzitele grădine, / Îţi spun, şi cuibăreşte-ţi sânul tare / În palma mea ce blând o să-ţi mângâie / Şi talia cu miros de tămâie / Din candela aprins-a sărbătoare / A Preacuratei Domnului Marie / Şi fii ca dânsa Pururea Fecioară / Ca-n zilele trăite-odinioară…” (Emil Brumaru)
69. Pentru că indicatorul rutier al milei 69 de pe o autostradă din Washington a fost furat de nenumărate ori, autorităţile au decis să instaleze unul marcat drept mila 68,9.
Comentarii