A dat necazul peste bieţii locuitori ai Galaţilor, ai Vasluiului şi ai altor judeţe, declanşând aria bocetelor naţionale la televiziuni şi pe reţelele de socializare. Zi şi noapte ni se arată bătrâni plângând, loviţi de soartă, cu casele pline de glod ori distruse, cu imagini terifiante ale inundaţiilor catastrofale…, inundaţii care au produs pagube şi decese însemnate nu numai românilor, dar şi cehilor, slovacilor, polonezilor şi multor altora. În astfel de situaţii, sinistraţii noştri îşi îndreaptă ochii către Guvernul României, către organizaţiile de binefacere şi către bogaţii patriei şi gospodari vecini să le dea o mână de ajutor la refacerea gospodăriilor, ajutor care deja a început să sosească, dar eforturile de curăţare, de reconstrucţie le vor aparţine. Nu le va fi uşor şi vine frigul.
Însă situaţia catastrofală nu e numai din pricina naturii dezlănţuite, ci are şi vinovaţi, are şi funcţionari care au ars gazul de pomană prin instituţii, ba chiar vinovaţi sunt şi dintre sinistraţi. Nu numai că au tăcut, dar, din imaginile prezentate de televiziuni se vede clar că localnicii n-au întreţinut albiile râurilor şi ale pârâurilor, nici măcar nu şi-au curăţat rigolele din faţa caselor. Or, asigurând fluenţa scurgerilor, lovitura n-ar fi fost atât de puternică. La fel şi cu siguranţa acumulărilor de apă în scop agricol, piscicultură şi irigaţii. Chiar dacă respectivele acumulări nu mai erau funcţionale, malurile, digurile, parapetele, toate trebuiau întreţinute, fiindcă ruperea digurilor i-a nenorocit acum pe mai toţi sinistraţii, iar vinovaţii, recte proprietarii, trebuie să răspundă conform legii indiferent de partidele din care fac parte.
Şi mai e un lucru care trebuie spus: mai demult alegerea locului pentru construirea unei case era o mare responsabilitate: se evitau terenurile mlăştinoase, instabile, zonele în pantă ori inundabile, dar era nevoie şi de accesul la drum şi la o sursă de apă, o fântână cu apă curată. Pas’ de le împacă pe toate. La rândul ei, casa trebuia să fie rezistentă la intemperii, să fie călduroasă şi, dacă se poate, arătoasă. Azi casele inundate s-au construit cu aprobarea tacită a autorităţilor în locuri periculoase, iar natura a lovit năprasnic. Înţelegem că acolo a avut cetăţeanul pământ, aşa că vina nu mai are cu cine o împărţi.
Îmi aduc aminte din primii ani de „democraţie populară“, care mai păstrau ceva din vechile tradiţii antebelice, că sătenii participau la beilic cu ce aveau fiecare, car, căruţă, lopeţi… În caz contrar, plăteau darea (beilicul) la stat. Ce era beilicul? Toţi locuitorii erau obligaţi să participe la repararea podurilor şi a podeţelor, a punţilor peste apa Râşcăi, care adesea năbuia şi le rupea, la curăţarea de crengi şi gunoaie a râurilor şi a pârâurilor, la refacerea şanţurilor şi a rigolelor de pe marginea drumurilor şi a uliţelor, iar fiecare gospodar avea desenat pe casă un hârleţ, o lopată, o furcă, o cange, un topor, o găleată… cu care trebuia să ia parte la înlăturarea efectelor calamităţilor. Surpriza mare a fost în anii trecuţi, când, vizitând, pe lângă cetăţi şi catedrale, şi satele din jur, pasiunea mea, am dat din Anglia, Norvegia până în Spania, Portugalia, Italia… de aceleaşi desene pe case. Vezi bine, România făcea parte din civilizaţia Europei.
Ce să se fi întâmplat între timp că azi nenorocirile ne prind mereu pe picior greşit? De la cutremurul din martie 1977, natura şi Dumnezeu ne-au cam ferit de încercări majore, iar cetăţenilor le-au dispărut frica de catastrofe naturale ba chiar şi prevederea. Corect ar fi fost ca instituţiile statului, aleşii noştri să preia responsabilităţile legate de viaţa oamenilor, ceea ce, să recunoaştem, nu s-a întâmplat. Nu că nu s-a întâmplat ici-colo, nu s-a întâmplat niciunde. În România. Aţi privit vreodată cum sunt canalizate râurile şi pârâurile în marile metropole europene? Comparaţi cu Dâmboviţa, cu Siretul, şi apoi când mergeţi la vot deschideţi şi ochii.
Fiindcă odată şi odată trebuie pus piciorul în prag: nu ne fudulim noi, ca politicieni, câte voturi am reuşit să obţinem, dar măcar să punem umărul la treabă şi să rezolvăm toate necazurile ţinând de organizarea judicioasă a teritoriului.
Comentarii