Pe Aristiţa au apucat-o durerile naşterii într-o zi de martie, când norii se fugăreau pe cer purtaţi de un vânt năprasnic, aducând peste aşezare o viforniţă, de nu se vedea decât jocul nebunatic al turmelor de fulgi, stăpânind toată preajma. Cum în urmă cu puţină vreme îi înfloriseră în faţa casei o tufă de clopoţei albi şi văzând că a adus pe lume un flăcău, a hotărât pe loc de una singură:
– Ghiocel o să-l cheme!
La botez, părintele s-a zborşit, întrebând naşii şi scuturându-şi barba:
– Ce fel de nume-i ăsta? Voi nu sunteţi creştini?
S-a uitat pieziş şi a hotărât într-o clipită:
– Se botează robul lui Dumnezeu Gheorghe-Ghiocel…
Băiatul s-a făcut tânăr, tânărul a devenit bărbat, trecând prin viaţă furtunatic şi frumos precum floarea zăpezii, de la care nu s-au sfiit să se smulgă de cap două tinere, la gândul să ajungă crăiasă în casa Ghiocelului. De aceea nu s-a însurat el, fiind, după propria-i mărturisire, un „călător răsfăţat printre femei”, mândru nevoie-mare că multe oftau, visându-l ziua şi noaptea, în vreme ce altele se dădeau de ceasul morţii să-i atragă atenţia, behăind căpreşte şi dându-şi ochii peste cap. Omul, stabilindu-se la oraş, câteva de-a dreptul au leşinat într-o adunare, în timp ce domnul Frumuşescu-Ghiocel a ţinut o cuvântare cu aspect politic. Era lansarea lui într-un partid de top, vizând nici mai mult, nici mai puţin decât funcţia de primar. Fiind conştient că posedă o faţă irezistibilă pentru sexul slab, conta pe sprijinul damelor care nu pridideau să-şi arate interesul deschis pentru noul primar. Bărbaţii, observând reacţia consoartelor, au început să le apostrofeze:
– Nevastă, îmi arăţi buletinul de vot pe după perdea. Dacă te prind că ai votat cu derbedeul acesta, te jumulesc ca pe o găină şi te pun pe frigare!
– Puicuţă, mie să-mi arăţi pe telefon unde ai pus ştampila. Ai la ştiinţă că-ţi mut fălcile şi te calc în picioare, dacă votezi cu individul cel afemeiat!
– Drăguţă, eu am să te cunosc după ochii tăi fermecători pe cine ai ales. De te dai pe mâna obraznicului numit Ghiocel, ţi-o rup pe cea dreaptă şi să ştii că nu glumesc!
– Am să votez cu stânga, a murmurat drăguţa, iar ochii mei o să te mintă cum au făcut-o de atâtea ori şi până acum, blegomanule!
– Ce bolboroseşti tu acolo? s-a interesat bărbatul, văzând mişcarea buzelor seducătoare ale soţiei.
– Spuneam o rugăciune pentru sănătatea ta, a venit răspunsul picurat dulcişor în auz.
În ziua alegerilor, capii familiilor s-au prezentat la secţii bine scorţoşaţi, ţinându-şi soţiile credincioase în nevăzută lesă, pentru ca peste douăzeci şi patru de ore rezultatul să-i izbească în moalele capului ca un trăsnet, care a zguduit la unii claia de păr şi a făcut explozie în bostanele pleşuve, deschizând robinetul reacţiilor:
– Cum a reuşit să iasă primar neisprăvitul şi fustangiul ăsta de venetic?
– Cine se crede puşlamaua asta răsărită dintr-un bordei?
– O să nebunească de tot o parte din muierile oraşului, vedea-l-aş pe năsălie!…
În schimb, scărmăneală n-a luat decât una singură care şi-a recunoscut fapta: „Şchioapa târgului”, aşa i se spunea peste tot, devenită membră în Consiliul orăşenesc.
– A meritat bătaia? a întrebat-o Ghiocel după instalare.
– A meritat, dar asta-i prima şi ultima, căci am înaintat actele de divorţ, i-a zâmbit galeş Corcoduşa.
– Şi ce urmează? s-a interesat Gheorghe.
– Mă mărit cu tine, în ciuda tuturor suratelor care visează cai verzi pe pereţi. Ghiocel şi Corcoduşa, uite ce pereche potrivită o să fim!
– Ha-ha-ha-ha!… a izbucnit într-un râs nebunesc noul primar, veselindu-se copios.
– Nu râde mânzeşte, Gheorghe, că eu am dovezile matrapazlâcurilor tale şi cred că e mai bine să te însori cu mine, decât să ajungi la mititica mâzgălit pe toată viaţa, i-a închis gura viitoarea mireasă.
Comentarii