XXXI. Cernăuţi, 1898 – „Şedinţele literare” al C.T.R.
O foarte interesantă iniţiativă a avut Clubul Tinerimii Române prin demararea proiectului „şedinţe literare”, care a debutat la sfârşitul anului 1897, după cum ne informează „Patria” din 20 dec. 1897/1 ian. 1898: „Miercuri d.m. a avut loc prima şedinţă literară a Clubului tinerimii române, sub prezidiul d-nei E. Voronca. Din încredinţarea secţiunii literare a C.T.R., a cetit dl Dr. V. Branisce poezia Strigoii de M. Eminescu, comentând conţinutul poeziei şi analizând partea primă. De deosebit interes a fost discuţiunea care a urmat, la care au luat parte aproape toţi membrii prezenţi şi oaspeţii. În proxima şedinţă, care va avea loc duminică în 2 ian. n. 1898 la orele 3 d.m., se va recapitula rezultatul primei şedinţe şi se va încheia analiza poeziei Strigoii”.
Seria prelegerilor, preconizate săptămânale, a urmat „duminică în 21 dec. v.”, în care, după încheierea comentariului la poezia citită anterior, „a cetit d-na E. Voronca un studiu comparativ asupra Strigoilor lui Eminescu. Dizertanta a indicat, în un studiu interesant, care trăda multă erudiţiune, originea Strigoilor, citând mai multe exemple din Edda şi din poveştile poporului român, dintre care mai multe au fost culese de însuşi dizertanta din gura poporului român bucovinean”. Tot Elena Voronca a susţinut şi „dizertaţia Ziua şi noaptea, care constituie un capitol din un mare studiu folcloric, la care lucrează deja de ani de zile autoarea” („Patria” din 24 dec. 1897/5 ian. 1898).
Şedinţele literare s-au înşiruit cu regularitate, o dată pe săptămână, până în 8/20 martie având loc 12 întâlniri. Sub diferite „preşedinţii” (Elena Niculiţă-Voronca, bine cunoscuta etnografă şi soţia la fel de cunoscutului Arborosean preotul Zaharie Voronca, Dr. Valeriu Branişte, pe atunci redactorul gazetei Patria, Minodora Ştefanelli, viceprezidentul prof. Bujor, sau stud. jur. Dragoş Bujor), s-au ţinut conferinţe, s-au declamat şi comentat poezii, preponderent de-ale clasicilor literaturii române. Spicuim: „cetirea, analizarea şi comentarea poeziei Dan, căpitan de plai de Vasile Alecsandri”, „cetirea şi comentarea poeziei Floarea soarelui de Ştefan Cacovean”, altă dată „s-a cetit şi comentat mult succeasa schiţă umoristică O serată literară-muzicală-declamatorică în Şunturug din de curând apăruta broşură De toate, schiţe şi novele de Virgil Oniţiu”, apoi „mai multe poezii ale tânărului poet transilvănean Aurel Ciato, iar la finea şedinţei a declamat prezidentul Junimii, dl. V. Burduhos, mai multe părţi din Luceafărul de M. Eminescu” (iată-l apărând pe firmament şi pe viitorul director, decenii la rândul, al Liceului „Ştefan cel Mare” din Suceava).
După ce, într-a noua şedinţă literară, „S-a cetit şi explicat frumoasa poezie a bardului nostru naţional Bolintineanu Mihnea şi Baba; d-şoara Miţi Seleţchi ne-a delectat din nou cu o declamaţiune, fiind aplaudată şi felicitată de cei prezenţi pentru frumoasa predare; au mai predat apoi încă d-nii stud. forest. A. Procopovici şi stud. teolog. Gheorghian câte o poezie, de asemenea cu mare succes”, a preluat conducerea Dr. V. Branişte, prin conferinţa „despre motivul şi momentul etic al legendei Grui Sânger de Vasile Alecsandri” (şedinţa a zecea, în care „s-a interpretat cu mult sentiment Plugul blestemat de V. Alecsandri”, de către Miţi Seleschi) şi analizarea poeziei Egipetul de M. Eminescu, în care „după o introducere asupra genului acestei poezii, a cetit dl Dr. V. Branisce poezia şi a comentat-o strofă de strofă, expunând deosebitele frumuseţi ale poeziei. Publicul asistent a ascultat cu mult interes prelegerea, care a ţinut aproape 11/2 oră” (şedinţa a 11-cea, relatată în „Patria” din 4/16 mart.).
Să mai nominalizăm a cincea şedinţă literară, din 23 ian. 1898, sub prezidenţa Minodorei Ştefanelli, în care „un număr de peste 50 de membri – între care o frumoasă cunună de d-şoare – au urmărit cu cel mai viu interes conferinţa d-lui stud. teol. Eusebie Procopovici despre Limba română în Bucovina şi mai ales în capitală”, expozeu din care a reieşit cu claritate necesitatea „unei organizări şi activităţi sistematice, pentru a recâştiga iarăşi terenul pierdut. Iar primul pas în direcţiunea aceasta e întrunirea şi strângerea tuturor românilor la un loc, pentru că numai astfel, convenind regulat săptămână de săptămână la un loc anumit şi schimbând astfel în limba noastră ideile noastre, vom putea ajunge ţinta dorită, adecă reabilitarea limbii strămoşilor noştri” („Patria” din 14/26 ian.).
Punctul de maximă vizibilitate l-a constituit, însă, cea de-a şasea întâlnire, din 30 ianuarie, în care „numărul celor prezenţi a întrecut cu mult numărul de o sută”. Punctul de atracţie maximă l-a constituit prezenţa tragedienei Agata Bârsescu, actriţă a Curţii Imperiale din Viena, prezentă la Cernăuţi cu ocazia mai multor spectacole. La Clubul Tinerimii Române, mult apreciata artistă a încântat publicul cu „poeziile lui M. Eminescu: O, mamă, Te duci, Şi dacă ramuri bat în geam... şi Somnoroase păsărele. Au fost momente de tot înălţătoare, care a le descrie în zadar aş încerca, când distinsa tragediană a declamat poeziile amintite. Măiestria cu care a interpretat aceste opere ale marelui nostru Eminescu a fost admirabilă. Farmecul, viaţa, căldura care a insuflat d-şoara Bârsescu acestor poezioare a răpit formal auditoriul, încât la sfârşit aplauzele şi strigătele puternice de Trăiască ale celor prezenţi nu mai voiau să înceteze”. Tot aici şi atunci, „A urmat apoi prelegerea umoristică a d-lui Teliman, intitulată Bugan şi moartea lui Dule, care a provocat celor prezenţi momente cât se poate de plăcute şi vesele” („Patria” din 21 ian./2 feb. 1898.
Când şi când, nu au lipsit încurajările adresate publicului întru participare la şedinţele literare, pentru că: „Pe lângă cultivarea limbii şi literaturii naţionale, oferă aceste şedinţe şi o distracţiune de tot plăcută” (pentru că „a urmat, în saloanele ospitale ale doamnei Grigoroviţa, o probă de dans pentru Romana în cerc restrâns”) şi pentru că: „Este un interes eminamente naţional ca „Clubul tinerimii române” să fie sprijinit şi încurajat de publicul român în lucrarea sa menită pentru răspândirea limbii şi literaturii române”.
Nu prea găsim la aceste şedinţe literare urmele protipendadei locale, cel puţin nu nominalizate (dar măcar Vasile Morariu, fiul Mitropolitului, preşedinte al Societăţii Armonia, parte co-interesată în buna desfăşurare a acţiunilor comune, trebuie să fi fost prezent), însă tineretul este limpede că a ocupat „fotoliile de orchestră”, făcând o baie de cultură românească – şi „socializând”, în acelaşi timp, mai ales cu ocazia „părţii artistice” de la finalul fiecărei zile.
*
Destule ar mai fi de spus despre iniţiativele şi realizările acestor societăţi, în care Doamnele române şi-au asigurat fotoliile de prim rang (şi încă nu am pomenit nimic despre mai vechea Societate filarmonică Armonia, care nici ea nu a tras chiulul la „concertul naţional” al vremii), dar simţim în spate suflarea fierbinte a acelei părţi a societăţii – poate cea mai activă şi mai avansată ideologic – studenţimea, pe care nu am neglijat-o din lipsă de activitate profitabilă (oribil cuvânt!, dar…), ci doar pentru că… năvălesc atâtea şi atâtea subiecte atractive, iar mâna noastră nu este decât una (pentru scris – cu cea de-a doua mângâi pisica)…
Aşadar, ne revedem (auzim, citim) cu Gaudeamus igitur în frunte!
LIVIU PAPUC
Comentarii