La un an de la trecerea la cele veşnice a domnului profesor Gheorghe Giurcă, ne aducem aminte de Domnia sa cu adâncă recunoştinţă şi preţuire. Ne răsună şi acum în minte vorba lui caldă.
Ne vor însoţi mereu experienţele frumoase şi încărcate de învăţăminte petrecute împreună. Domnul profesor ne-a cultivat dragostea de ţară ca nimeni altul, ducându-ne în excursii minunate; dragostea de oameni, înlesnindu-ne întâlniri cu oameni mari, precum episcopul Gherasim Cucoşel şi maestrul Ion Irimescu, în preajma cărora ne-a adus.
Domnul profesor ne-a insuflat dragostea de lectură, precum şi uşurinţa de a interpreta operele literare. Mi-amintesc şi-acum cum ne-a întrebat: „Care este trăsătura de bază a ţăranului român?” şi cum a răspuns tot dumnealui după o tăcere: „Credinţa în Dumnezeu”.
A fost pentru noi nu numai un profesor dedicat, ci şi un model de om, de caracter. Era un profesor cu timp şi fără timp, oferind celor din jur mereu ceva de învăţat: din vorba lui măsurată, pasul liniştit, privirea caldă, adresarea frumoasă faţă de elevi, bătaia părintească pe umăr, umorul lui fin, toate acestea făceau din el o prezenţă impunătoare. Om de o mare delicateţe sufletească, domnul profesor a ştiut să îmbine autoritatea cu blândeţea, căldura sufletească cu profesionalismul meseriei pe care iubit-o. Nu a lipsit nici mustrarea apăsată pe care o primeam atunci când o meritam: „Măi, oameni buni!”.
Domnul profesor ne-a inspirat dragostea pentru meseria de dascăl, precum şi seriozitatea cu care trebuie făcută: „Să fiţi exigenţi cu elevii voştri!”.
Pentru toate acestea, pentru eforturile depuse în formarea noastră, simţim o datorie de suflet să ne manifestăm recunoştinţa şi preţuirea pentru cel care a fost domnul profesor Gheorghe Giurcă.
În aceste momente de comemorare suntem alături de distinsa familie a Domniei sale, care a săvârşit pomenire pentru odihna fericită a sufletului lui sâmbătă, 1 iunie, la Biserica „Sfânta Înviere” din Suceava şi duminică, 2 iunie, la Biserica Mănăstirii „Sfinţii Atanasie şi Chiril” din Copou, Iaşi, unde se află mormântul domnului profesor.
Toţi cei care l-am cunoscut şi ne-am împărtăşit de plăcuta sa prezenţă şi de înţelepciunea sa îi vom păstra o pioasă amintire.
Veşnică să-i fie pomenirea!
Prof. ANA-MARIA IRIMIA
Comentarii