Pentru obţinerea unui înalt randament productiv, solul livezilor de pomi fructiferi din zona de munte trebuie să aibă loc un larg aflux de elemente nutritive de natură biogeochimică şi tehnogenă. Rolul sistemelor de întreţinere a solului este de a contribui la dirijarea afluxurilor de energie şi de substanţă în direcţia favorizării proceselor bioacumulării în sol şi pe această bază la asigurarea condiţiilor mereu reînnoite de creştere şi de rodire a pomilor, frecvenţa temperaturilor scăzute, sub limita de rezistenţă a plantelor, atacul de grindină etc.
La amplasarea plantaţiilor în zona montană trebuie să se ia în considerare factori climatici, acordându-se mai puţină atenţie factorilor edafici sol, subsol, pânză de apă freatică. Solul şi subsolul vor fi analizaţi pentru fiecare situaţie în parte la baza, mijlocul şi vârful versantului, în microdepresiuni, pe mameloane mai pronunţate, în porţiunile colmatate şi în cele cu diferite grade de eroziune. Pe terenurile neuniforme, solul se modifică la distanţe relativ mici. În esenţă, funcţiile ecologice ale sistemelor în agroecosistemele pomicole din zona montană trebuie să favorizeze potenţarea întregului complex de însuşiri şi procese, prin care se conferă solului calitatea specifică de a fi mediu ecologic optim pentru agrobiocenozele pomicole, înzestrate cu un potenţial productiv de fertilitate cât mai ridicat, care să ofere pomilor condiţii reânnoite mereu de creştere şi de fructificare.
Principalele sisteme de întreţinere a solului în livezile pomicole
În pomicultură pot fi aplicate trei principale sisteme de întreţinere a solului:
> ogorul negru curat ocupat în a doua jumătate a verii cu vegetaţie naturală ori cu plante ca îngrăşăminte verzi,
> înierbarea artificială sau naturală a solului pe toată suprafaţa sau parţial, când sub protecţia coroanelor, individual sau în benzi solul se menţine curat de vegetaţie, cu scoaterea masei cosite din livadă ori lăsarea ei pe sol sub formă de mulci,
> cultura asociată a plantelor agroalimentare şi furajere repartizate în livezi pe intervalele dintre rândurile de pomi.
Indiferent de sistemul de întreţinere aplicat, solul din plantaţiile pomicole din zona de munte suferă modificări multiple, care în funcţie de elementele sistemului pot fi produse atât în sens depresiv pentru fertilitatea sa (tasare, stricarea structurii, epuizarea humusului, eroziune etc.), sau în sens de sporire a fertilităţii (creşterea materiei organice şi a fondului de elemente nutritive, prevenirea eroziunii şi a proceselor de degradare a structurii etc.).
Dintre sistemele de întreţinere amintite anterior ogorul negru şi mulcirea pe rând şi înierbat pe intervale, ultimul a determinat un număr mai mare de bacterii în rizosferă şi un număr mai mare de specii fungice, fiind considerat un mijloc biologic nepoluant pentru combaterea buruienilor şi stimularea vieţii microbiene în sol.
După un anumit număr de ani, ogorul negru din livezi nu mai este în măsură să menţină la un nivel ridicat echilibrul de humificare şi de mineralizare, deoarece procesele biologice din sol reduc ca intensitate, sinteza fenomenelor organice superioare humificarea cedând la locul descompunerii acestora, înrăutăţindu-se starea factorilor ecologici din sol, cu acţiune directă asupra agroproductivităţii, substanţe nutritive, apă, aer, căldură etc.
Mobilizarea şi tasarea exagerată a solului (intrările agregatelor pe sol pot depăşi 20-40 de treceri pe an) sunt însoţite de puternice perturbaţii fizice, chimice şi biologice ale acestuia, ca urmare a degradării structurii prin impactul cu picăturile de ploaie, deplasarea maşinilor, însoţită de compactare, impermeabilitate, eroziune, colmatare, de formare a crustei după fiecare ploaie, de necesitatea din ce în ce mai mare de afânare şi aerisire, de stânjenire repetată a vieţii microorganismelor.
Sigur, productivitatea livezilor în cadrul ogorului negru s-ar putea menţine ridicată prin administrarea din afară a îngrăşămintelor organo-minerale. Dar, insuficienţa materialului organic a făcut să se apeleze la fertilizarea chimică intensivă, pentru susţinerea unei agroproductivităţi curente ridicate într-un sol cu fertilitate naturală supusă epuizării intrări din ce în ce mai mari de îngrăşăminte chimice şi ca urmare, creşterea pericolului de poluare a solului, apelor, stânjenirea proceselor proteosintezei şi, pe această bază, dezvoltarea paraziţilor şi a bolilor.
Mulcirea solului poate fi naturală sau artificială. Mulciul natural poate fi obţinut din plantaţia pomicolă, prin cosirea repetată a ierburilor de pe intervale paie, coceni, frunze, fân de slabă calitate, care întregi sau tocate acoperă solul într-un strat cu grosimea de 10-15 cm. Mulciul cel mai ieftin este cel obţinut prin cosirea ierburilor din livadă, dar acesta nu satisface nevoile din punct de vedere cantitativ. Mulcirea poate fi făcută sub forma de benzi pe rândul de pomi sau pe toată suprafaţa. Mulciul artificial poate utiliza folia de polietilenă albă sau neagră. Acest sistem de întreţinere s-a generalizat în plantaţiile tinere intensive şi superintensive pe rândurile de pomi, sub formă de bandă pe o lăţime de 1,5-2,0 metri, ca şi în plantaţiile de căpşuni. Se pot utiliza ca mulci şi materialele plastice fotodegradabile sau biodegradabile care vor fi utilizate în pepinieră sau în plantaţiile pomicole tinere. Mulcirea este foarte avantajoasă, deoarece menţine umiditatea din sol, împiedică creşterea buruienilor, reduce oscilaţiile de temperatură cu 3 grade celsius vara şi ridică cu 2-3 grade Celsius temperatura solului iarna, faţă de ogorul lucrat, menţine structura, porozitatea şi afânarea solului, mărind conţinutul solului în materie organică şi împiedică procesul de eroziune. Mulcirea cu rumeguş se utilizează pentru corectarea acidităţii în cultura de afin.
Dintre dezavantajele mulcirii, amintim: mulciul măreşte suprafaţa de iradiere a căldurii, iar în caz de îngheţ intensifică pagubele, sporirea consumului de forţă de muncă şi a cheltuielilor materiale prin procurarea şi aplicarea mulciului, ceea ce conduce la ridicarea costului de producţie al fructelor, favorizează înmulţirea insectelor şi a rozătoarelor, stimulează dezvoltarea sistemului radicular al pomilor mai la suprafaţă, nu combate buruienile perene, dacă grosimea stratului de mulci nu este mai mare de 20 cm.
Pentru a se asigura eficacitatea maximă, se recomandă ca înainte de mulcire să se afâneze şi să se fertilizeze solul cu îngrăşăminte organice.
La unitatea de suprafaţă, pentru mulcire, sunt necesare aproximativ 30-40 de tone de materiale organice. Cercetările horticole din prezent au scos în evidenţă efectele pozitive ale utilizării în livezi a mulciului de scoarţă de pin într-un strat cu o grosime de minim 10 cm, care pe lângă controlul buruienilor a diminuat semnificativ evaporarea apei din sol. Trebuie însă urmărită cu atenţie aplicarea acestui mulci, deoarece creează un mediu favorabil emiterii rădăcinilor, reprezentând un pericol pentru trecerea pomilor altoiţi pe rădăcini proprii. Un dezavantaj al acestei tehnici îl reprezintă faptul că scoarţa din pin acidifiază solurile, deci trebuie luate măsuri de anihilare ale acestui fenomen. Implicaţiile ecopedologice şi agroproductive ale sistemului de întreţinere şi folosire a solului în livezi cu plante asociate. În primii ani după înfiinţarea livezilor, pomii folosesc o parte din suprafaţa destinată pentru nutriţia minerală, lumină şi apă. Deşi ogorul este recomandat de mulţi cercetători, mai ales în zonele cu precipitaţii insuficiente, pierderea pentru agroproductivitate a unor importante resurse de energie solară, apă şi substanţe nutritive, nu este justificată ecologic şi nici economic. Aceasta, cu atât mai mult în zonele cu precipitaţii suficiente sau în condiţii de irigare. Cultura plantelor prăşitoare căpşuni, cartofi, mazăre, fasole, bulboase şi rădăcinoase, în benzi, pe intervalele dintre rândurile de pomi sau ogorul negru asociat cu plantele utilizate ca îngrăşământ verde, constituie în plantaţiile tinere cele mai indicate sisteme de întreţinere şi folosire judicioasă a solului. (Va urma)
Ing. horticol diplomat LAURIAN UNGURIAN,
Agenţia Naţională a Zonei Montane Vatra Dornei
Comentarii