În aceste zile de primăvară încărcate de atâtea evenimente mai avem una deosebită. Anul acesta se împlinesc 75 de ani de la naştere şi 45 de ani de la tragica dispariţie a renumitului compozitor ucrainean Volodimir Ivasiuk. Soarta i-a fost tragică, aidoma marilor oameni ai lumii din toate timpurile, aşa cum a fost şi cea a altui mare compozitor român, Ciprian Porumbescu. Ambii talentaţi, patrioţi ai neamului, iar taţii lor au fost de asemenea personalităţi de vază la timpul lor. Fii deosebiţi ai unor părinţi deosebiţi, dar şi părinţi deosebiţi ai unor fii deosebiţi. Un destin asemănător are cu cel al poetului român, martirul Ilie Motrescu din Crasna…
Nemuritoarele sale cântece au devenit şlagăre cunoscute în toată lumea. Iar minunata sa „Rută roşie” este tradusă în diferite limbi, interpretată cu drag şi pasiune de toţi, mari şi mici. Dar şi celelalte cântece ale sale denotă marea lui dragoste faţă de cultura, graiul, tradiţiile poporului ucrainean.
Cu câţiva ani în urmă am fost la mormântul său, din cimitirul de la Lvov. Aici am păstrat un minut de reculegere în memoria vrednicului şi talentatului nostru compozitor bucovinean. De asemenea, am vizitat de câteva ori şi casa-muzeu din oraşul Cernăuţi, unde a locuit familia Ivasiuc – părinţii cu cei trei copii ai lor…
Anul acesta au loc felurite măsuri comemorative în toate instituţiile culturale din regiune, dar şi din întreaga Ucraină, dedicate acestui deosebit fiu al Bucovinei.
La liceul din Cupca, suita de manifestări comemorative a debutat cu o expoziţie de fotografii, ziare, reviste, almanahuri dedicate mare-lui compozitor bucovinean.
Profesoarele de limba şi literatura ucraineană au pregătit o serie de manifestări omagiale, iar profesoara de muzică, Lucica Duşceac, a pregătit cu elevii diferitor clase cântecul, devenit legendă „Ruta roşie”. În frumoase costume ucrainene, elevii liceului nostru au pregătit fragmente din viaţa şi activitatea compozitorului, interpretului, patriotului, Laureatului premiului de Stat „Taras Şevcenko”, Eroului Ucrainei, legendarului Volodimir Ivasiuc. La toate lecţiile se vorbeşte în aceste zile despre nemuritoarea sa operă, despre viaţa, talentul şi dragostea sa nemărginită faţă de muzică, artă, frumos, adevăr, dreptate…
Am vorbit în toată această perioadă despre viaţa, creaţia, soarta tragică a pământeanului nostru vestit şi la şedinţele cenaclului literar „Lămâiţa”, cât şi ale membrilor cercului „Tinerii muzeografi”.
Personal, am vorbit în faţa tuturor elevilor despre viaţa zbuciumată şi tragicul destin al bucovineanului nostru. Când eram studentă, am avut ocazia să-l cunosc pe tatăl său, scriitorul Mihailo Ivasiuc, care era profesor universitar la catedra de filologie ucraineană. O jumătate de an, ne-a citit şi nouă un curs la literatura ucraineană. Era un om deosebit, de o educaţie aleasă, de o rară inteligenţă, înţelept şi rafinat. Iar după acel tragic eveniment, după dispariţia misterioasă a unicului său fiu, a rămas cu o tristeţe nedescrisă, care i-a fost întipărită pe chipul său până la ultima suflare. Mai târziu, aveam să aflăm că realitatea era cu totul alta decât varianta oficială, prezentată de fostul regim comunist.
Sora mai mică a compozitorului, Oxana Ivasiuc, de-o vârstă cu mine, pe atunci şi ea studentă la facultatea de filologie ucraineană a Universităţii cernăuţene, mi-a fost colegă de grupă la cursurile de jurnalistică, pe care le frecventam paralel cu disciplinele de bază de la facultatea de limbi străine. Printre altele, ambele ne-am învrednicit de diploma roşie a facultăţii de profesii obşteşti, la jurnalistică.
…Omagierea marelui compozitor, Laureat al Premiului „Taras Şevcenko”, Erou al Ucrainei, mândria muzicii ucrainene şi bucovinene, a patriotului şi talentatului Volodimir Ivasiuc va continua la liceul din Cupca, ca şi în întreaga Bucovină, pe tot parcursul anului.
ELEONORA SCHIPOR
Comentarii