LA RĂDĂŞENI 600, SCRISOARE

I pak să ştii Domnia ta, logofete Todirel, că la început de mileniu 3, am trecut şi noi, eu şi copiii mei, prin febra culegerii de documente din veacurile îndepărtate pentru a scrie cartea „Şoldăneşti, vatră de istorie”. Din epoci geologice cu dinţi de mamut, prin preistorie şi istorie, am ancorat, după valurile migratoare, în începuturilor medievale. Căile s-au luminat, am poposit la Baia, prima capitală a Moldovei, şi-n aşezările vecine, reîntorcându-ne pe pământurile unde-şi găsiseră rostul sălaşurile tătăreşti.

I pak să ştii Domnia ta, că întâiul document al aşezării de la Şoldăneşti este tot de la Alexandru cel Bun. Hrisovul din 1411 septembrie 22: „Cu mila lui Dumnezeu, Noi Alexandru Voevod, Domn ţării Moldaviei, facem înştiinţare prin această carte a noastră, tuturor cari o vor vedea sau o vor auzi, cum am dat Noi, lui Şoldan Petru şi femeei lui, fata lui pan Julea… un sat pe Şomuz, anume Tămărtăşăuţii”. Satul lui Şoldan va fi cunoscut ca Şoldăneşti, carte de identitate a aşezării.

I pak să ştii, logofete Todirel, că am umblat prin „sacul cu ipistoace, hrisoave şi urice” pe care l-ai adunat, că ne-am cutremurat în faţa cărţii de identitate a Rădăşenilor, tot din vremurile lui Alexandru Vodă, 16 februarie 1424, care dăruise popii Iuga „un sat aproape de Baia, Buciumeni,… până la hotarul ce merge la Radeşani”.

I pak să mai ştii, logofete, că am cunoscut şi noi povestea păstrătoarei uricului de la Alexandru Vv. bucurându-ne de „victoria” profesorului Vasile Ciurea care, drept recompensă pentru preţiosul uric pe care-l cinstiţi la Rădăşeni-600, a cununat pe băiatul acesteia.

I pak să mai ştii că ne-am minunat citind despre erele geologice îndepărtate şi despre Marea Sarmatică, despre fondul genetic al dacilor liberi, despre neamul aflat sub semnul lupului dacic, roman şi asiatic, despre prima vatră medievală a Rădăşenilor pe Şomuzul Mare, despre Ştefan Tomşa al II-lea.

Şi ne-a încântat portretul făcut acestuia: „Un made-self-man”, un „avant la lettre” a fost acest Tomşa, „apărut de nicăieri, ridicat din pulberea pământului”. „Acest vântură-ţară” care găsise ocrotire pe la 1575 la şcoala bisericii „unde a prins a sloveni uzbuche”.

I pak să ştii că ne-a plăcut împletirea istoriei cu tradiţia orală.

„Daţi-i voie autorului acestor rânduri să vă facă o destăinuire. Pe băncile şcolii fiind, în jurul anului 1970, învăţătoarea Silvia Miron a dat ca temă elevilor aflarea unei întâmplări din vechime de la bătrânii satului. Moş Grigore Vatamanu mi-a povestit ce auzise şi el din bătrâni despre domnul Tomşa care, ameninţat şi urmărit de duşmani, s-ar fi oploşit în preajma bisericii din Fundoaia. A învăţat aici carte, iar când a devenit domn, s-a întors pentru a ridica locaş de slavă lui Dumnezeu, el, „voievodul săracilor” care a fost slujit cu credinţă de darabanii locului.

I pak să ştii că relatările privind întâmplări de demult şi de mai încoace, ne-au mers la inimă: Şi satul Rădăşeni a fost „suceavă”!

Deci, Rădăşeni, reşedinţa noului judeţ Suceava, 1777-1779. Capitală. Şi povestea curge cu argumente şi certitudini. Isprăvnicia noului judeţ “ înainte de a se întemeia Târgul Şomuzului sau al Folticenilor (1779-80) “ a fost la Rădăşeni, având ca ispravnici pe Enache Canta (cuzino) şi Dumitrache Saulea. Fiul lui Enache va înfiinţa sau mai corect, va reînfiinţa vechea şcoală în care învăţase pe la 1575 şi Tomşa. Frontiera se stabilise la „confluenţa Sucevii cu Siretul”. Pichet grăniceresc pe Şomuzul Mare. A curs multă apă pe Şomuz şi prin târgul Şomuzului sau al Fălticenilor până când, prin 1813 târgul a fost dat „la cinstita mâna dumisale cuconului Ştefanacke Başotă Ban”.

Şi aşa rămânem la Fălticeni, reşedinţa noului judeţ Suceava, devenit în timp judeţul Fălticeni sau judeţul Baia, unul din judeţele abuziv desfiinţate care nu au mai fost reînfiinţate.

I pak ne permitem să ne raliem întrebării Domniei tale: de ce a fost preferat începutul de târg a lui Başotă celui al lui Canta aşezat cu un an în urmă pe moşia de la Folticenii Vechi? Prezumţii. Destin. Roata istoriei.

Şi să ştii că ne-a cucerit naturaleţea relatării şi sinceritatea ipotezelor: „Un pas pe care deocamdată nu mi-am permis să-l fac. Este şi acesta un motiv pentru care n-am pretenţia că am pus în faţa cititorului o monografie, ci doar aceste note pentru o monografie care n-a mai fost scrisă!”

Şi am gustat spiritul ghiduş: „preţios izvor de bătut câmpii (serios şi cu graţie!) în speranţa că de undeva o să iasă adevărul”.

Şi să mai ştii, vel logofete, că ai ales bine semnele memoratoare, că nu te-ai sumeţit. Ai pus cu precizie stabilopozii. Ai glisat între document şi argument într-o carte valoroasă, muncită şi trăită într-un Rădăşeni, spaţiu viu şi livadă a luminii. Ai scris serios, dar cu complicitate şăgalnică, păstrând icoana localităţii pe harta inimii, fizică, istorică, spirituală şi profund umană. Ai evidenţiat matricea şi dinamica unui topos propunând un pelerinaj în timp şi spaţiu, de la multiseculara bisericuţă de lemn prin toate locurile băştinaşe. Or, baştina îşi cheamă fiii şi chipurile de lumină la ani, 600.

Încărcaţi de istorie, n-am mai abordat alte coordonate. Coborâm Uliţa Rădăşenilor spre Şoldăneşti.

Două date şi două spaţii matrice ne permit scrisoarea de azi: martie 1411 şi februarie 1424. Adăugăm şi 15 martie 1490 când Neacşa, fiica lui Hanea a vândut satul de pe Şomuz, Fulticeanii.

Domnule Todirel Călugăriţa, vorbeşti de AI şi noi ţi-am scris cu dulce aromă arhaică!

I bog te veseli!

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI