Ne-a fost Ion Iliescu preşedinte trei mandate, ales cu bună ştiinţă de 85% (1990), 61% (1992) şi 67% (2000) dintre români, după care ne-am trezit că n-a mai fost bun, ci comunist, gorbaciovist, rusofil, antieuropean, a guvernat cu Secu şi cu pecerişti de rangul II, cu corupţii fesenişti social-democraţi, instalând tipul de guvernare clientelar-mafiot existent şi azi. Toate aceste acuzaţii le erau cunoscute votanţilor în mare majoritate şi totuşi i-au dat votul. Privind cu mintea de azi evenimentele de atunci, e clar că Iliescu, „ţinându-se de neamuri“ moscovit-gorbacioviste, le-a furat românilor viitorul alungându-l pe Regele Mihai şi amânând integrarea euroatlantică cu cel puţin un deceniu şi jumătate, ca să nu mai zicem nimic despre nivel de trai, democraţie, reforme economice şi sociale.
A încercat să-i demoleze sistemul marinarul, alt securist, Traian Băsescu, ins haios, cu hachiţe, când ţaţă, când căpitan bătăios de vapor, iubit / urât pentru originalitatea lui. A arătat că România poate fi condusă şi altfel decât cu morgă comunistoidă, că locatarul de la Cotroceni are aceleaşi păcate ca şi noi, cârcotaşii… De care nu s-ar fi despărţit să-l pici cu lumânarea, iar unele metehne ale sale au fost afişate de-al naibii: plăcerea whisky-ului cu gheaţă, râsul hăhăit şi asistenţa feminină şi nurlie. Că dacă s-ar fi ferit, presarii nu l-ar fi slăbit o clipă.
Poporul, general vorbind, l-a iubit, dar colegii, tovarăşii l-au privit chiorâş, cu circumspecţie după ce a început să se joace de-a justiţia şi Parlamentul le-a dat drumul procurorilor din lesă. Până şi colegii, prietenii se prefăceau că-l iubesc aşa cum îţi iubeşti stăpânul aflat cu harapnicul în mână, fără a bănui cine o încasează primul. Aşa a debutat festivalul cătuşelor: Adrian Năstase – 4 case, o sinucidere de poveste şi oaspete în două rânduri la Mititica, apoi Ioan Avram Mureşan, Decebal Traian Remeş, Nicolae Mischie, Codruţ Sereş…, căzând de pe cal până şi Victor-Viorel Ponta, un prim-ministru şmecher, fără glorie şi fără onoare.
Perioada băsesciană a adus inovaţii politice groteşti care ne-au arătat cu adevărat ce fel de politicieni suntem, nişte moftangii ofticoşi, scandalagii şi prefăcuţi la care coana Europa strâmbă din nas: rufele au început să se spele în piaţa publică, oriunde priveai dădeai de acuzatori, de cârcotaşi, rivali, duşmani, sfadă, batjocură, mahala şi mult ţăţism. A fost vremea când politica a devenit marea flecăreală, mutându-se din Parlament, Guvern şi Consilii Locale în presă şi la televiziunile de casă, ale căror influenţă şi dever au crescut într-o zi cât ale altora într-un deceniu, iar manipulatori odioşi şi versaţi au ajuns mari policy makers (făcători de politici), ceea ce se întâmplă numai în ţările bananiere cu mari mulţimi de analfabeţi şi servitori dependenţi de blidul de mâncare al jupânului. Şi nu e cazul să ne ascundem după deget…
În acest climat mocirlos a venit Iohannis, Klaus Iohannis, neamţul aşteptat în 2014 să ne scoată din fundătură, dar acum pe final de mandat nimeni nu-şi mai aduce aminte de Băsescu, de un ins singuratic, lăsat deoparte de liderii europeni, nici terfelirea funcţiei prezidenţiale, dacă ne luăm după cărţile doamnei Adriana Săftoiu. Simpatizanţii lui Băsescu din presă şi din televiziuni aveau nevoie nu de neamţul ordonat şi serios, ci de ţaţa Iohannis, ţaţă care să le-o zică duşmanilor, eventual să le dea un cap în gură sau să pună procurorii şi judecătorii pe urmele inamicilor. Însă ţaţa n-a mai apărut cu toate „bobârnacele“ unor Cristoiu, Chirieac, Badea, Guşă…, tonul dându-l devreme bineînţeles viitorul challenger Marcel Ciolacu, urmat ca la pomeni de toţi ceilalţi nu puţini pretendenţi la tronul Cotrocenilor şi de năimiţii lor din mass-media împroşcând cu rahat, „nimic“, „golf“, „ficus“, vacanţă perpetuă, plimbări „pe banii noştri“ 24 ore din 24…
În fapt, aşa a fost din prima zi. Nefiind agreat de PSD şi caii lor bălani din mass-media, Iohannis n-a avut măcar o lună de presă favorabilă din 2014 încoace, din contra: 7 case, bani nemeritaţi din chirii, meditaţii, nemţii săi erau nazişti, doamna sa, „Întâia Doamnă“, „răvăşitoarea“ (Ion Cristoiu) nu ştie să se îmbrace şi să se poarte… Minciuni şi manipulare ca să-i facă loc în faţă lui Marcel Ciolacu, deja îmbrăcat în caftan cotrocean.
Comentarii