Când alegătorii nu deschid bine ochii, prin votul lor, trepăduşii şi escrocii de pe liste li se aşază în frunte cu nonşalanţă. Dar care ar fi portretul unui trepăduş politic, personaj în intimitatea căruia se ascunde întotdeuna un escroc sadea? Este un personaj oarecare apărut nu se ştie de unde, dar şi-a făcut o carieră politică rapidă, uneori de-a dreptul fulminantă, însă nu-i vine bine decât prima poziţie. Pentru ea e în stare să mintă, să corupă, să mituiască, să se dea bine cu toţi, să fie popular, să caute numai notorietatea, să dea din coate, să-şi mătrăşească apropiaţii, să se gudure la superiori până îşi atinge scopul, ca apoi să nu-i mai recunoască. Se preface a lucra în echipă, moare de grija poporenilor, dar în afara sa nu mai vede pe nimeni capabil.
Toţi trepăduşii, odată ajunşi în posturi de conducere, în fruntea primăriilor, a instituţiilor publice, căci mediul privat are ace de cojocul lor, se dau forţoşi, atotştiutori, se comportă ca pe propria moşie, legile nu sunt pentru ei, ci pentru proşti şi oamnei slabi, devin haiduci, jupâni, vor ascultare şi disciplină, vor să fie stăpânii absoluţi ai instituţiei şi ai subordonaţilor, nu aprobă nimic dacă nu au un cât de mic – mare profit, „cota primarului”, recte a celui ce aprobă, fiind de 10 % în toată România, după cum o arată dosarele instanţelor, deşi adesea cota poate atinge întreaga sumă.
Matrapazlâcurile lor se văd din lună. Şi şefii, şi colegii lor le văd, dar le tolerează. De ce? Fiindcă trepăduşul politic este un ins darnic: dă oricui îi cere dacă îi este supus, că doar nu dă dintr-ale lui, e filotim cu averea statului. Dacă nu-l cunoaşte pe solicitant, nu-l ia în seamă şi dacă nu este recomandat de servitori, nu are ce căuta în biroul său. Se dă ocupat, e chemat „sus” „la şeful cel mare”, la guvern, la ministru şi chiar la prim-ministru, ca să se vadă cât de important este el, că nimic nu se poate face fără el, secretarele urmând să facă oficiul de bune gazde ca să treacă vremea.
Adevărata-i faţă, ticăloşia, starea de trepăduş ordinar, de ins fără onoare, cinste şi demnitate se văd într-o singură situaţie: dosarul de anchetat al DNA şi condamnarea penală. Neagă acuzaţiile de zici că e cel mai curat şi cinstit funcţionar, iar subordonaţii, cei ce au beneficiat de mila „şefului”, atacă în haită sistemul judiciar, susţinând că e vorba de dosar politic, nicidecum furăciune, numai că banii au dispărut. Priviţi cu atenţie reformele Justiţiei propuse de Liviu Dragnea prin OUG 13 pentru a-şi scăpa pielea!
Vreţi să vedeţi ce ticăloşi aţi votat? Vreţi să aflaţi adevărata faţă a mai-marilor de trei parale? Priviţi-i pe fugarii de justiţie: nu le ajungeai cu prăjina la vârful nasului, erau lipsiţi complet de ruşine şi modestie, de cei 7 ani de acasă, (după astea îi recunoaşteţi), se comportă ca nişte borfaşi ordinari, ca nişte scursuri umane, căci asta se ascunde sub costumele şi ceasul de mii de euro: Elena Udrea, femeia de încredere a lui Traian Băsescu, cât pe ce de nu a devenit preşedinta României, Alina Bica, mare susţinătoare a Justiţiei, fostul ofiţer SRI(!) Daniel Dragomir, cel ce se bătea cu pumnii în piept cât de mare patriot era el şi cum lupta el împotriva corupţilor, Ionel Arsene, Mario Iorgulescu sau omul de afaceri Dragoş Săvulescu, Marian Zlotea, Cristian Rizea, cel ce voia să salveze Republica Moldova şi Sebastian Ghiţă, protejaţi de serviciile secrete putiniste… Între ei şi Omar Hayssam care a fugit peste graniţă în patru labe printre oi nu e nicio deosebire.
Toţi s-au îngrăşat în „Românica” şi şi-au umplut buzunarele pe seama fraierilor plătitori de impozite şi taxe, iar acum ne râd în nas şi se dau urmăriţi de ghinion, ghinionul de a fi prinşi la furat.
Ce rămâne în urma trepăduşilor şi a escrocilor politici? În afară de găuri în buget provocatoare de sărăcie multor poporeni şi de pumnii în cap ai celor ce i-au votat, nimic.
Şi mai văd ceva ce mă înspăimântă de-a dreptul: toţi au fugit din ţară înainte de pronunţarea sentinţei, semn că un înalt magistrat nedemn de remuneraţia luxoasă acordată de poporul român îi previne, bătându-şi joc de Justiţie, de România, cu aceeaşi ticăloşie cu care fugarii au spălat putina.
Comentarii